Sunt un fum. Un fum palid ce apare pentr-o clipă, pentru ca mai apoi să piară, ca şi cum n-ar fi fost niciodată. Dar atunci, de ce să nu fiu o mireasmă? Un parfum al acestei generaţii inodore.
Sunt o privire. Doresc însă ca atunci când oamenii se uită la mine, învăluiţi fiind în dragoste şi căldură, să-L vadă pe El.
Sunt doar o notă. O bătaie ce speră să facă diferenţa în imnul acestei omeniri.
Sunt doar un cuvânt din cartea lumii, doar o pată pe-a Lui pânză şi doar o stea din Univers.
Sunt un om. Sunt doar un om a cărui umbră nici n-ar atinge pământul dacă n-ar fi un Soare care s-o împingă de la spate. Nu pot realiza niciun vis, niciun ideal şi niciun plan fără puterea care mă însufleţeşte: Dumnezeu, care e totul în toţi.
E timpul şi e întreaga boltă cerească. El e Cel ce vede totul şi e cântecul cel mai dulce. Este Artistul ce a scris şi a pictat pe chipurile noastre. Dându-ne culoare. Dându-ne semnificaţie. Făcându-ne mai mult decât o secundă. Făcându-ne o veşnicie.
Cum aş putea să-Ţi mulţumesc că-mi dai onoarea de-a fi măcar o fărâmă din tot ceea ce eşti Tu?
Sunt infinit. Dar sunt infinitul Tău.
Sursa foto: aici
http://tineri.betania.ro/mai-mult-decat-o-secunda/
