O chestiune de viață și de moarte

În ultima vreme se înmulțesc discuțiile, în care aud despre starea tot mai anemică și mai jalnică a bisericilor locale neoprotestante. Tot mai mulți oameni se plâng că „se împuținează”, se plâng că nu are cine să se mai implice și că se dezintegrează comunitățile locale. E o stare de fapt, care nu mă miră deloc, dar care mă întristează enorm și pentru care nu pot face nimic. E timpul, așa cum o spun de multă vreme, ca fiecare din noi să ne luăm viața spirituală în serios, că prea ne-am lăsat-o în seama bisericii, pastorului sau preotului. Relația noastră cu Dumnezeu e una personală și trebuie să o tratăm cu toată seriozitatea.

Citeam în dimineața asta, despre cuvintele Domnului Isus, referitor la cei ce vor să îl urmeze și este foarte ușor de observat că ne temem să ne pierdem viața. Textul spune: „oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.” Noi, pocăiții, interpretăm în multe feluri acest text, pentru a ne apăra viața. În realitate este vorba despre interpretarea literală. Dacă vrei să-ți scapi viața, o pierzi. E într-adevăr o chestiune de viață și de moarte.

Ieri, discutam iar cu cineva întristat de situația unei biserici și am pus această întrebare. Tu, cu ce slujești pe Dumnezeu în biserica de care te plângi? Păi eu merg la ora de rugăciune. Am zis direct și fără anestezie: Dacă tu doar asta numești slujire înseamnă că te înșeli. Noi oamenii căutăm cel mai nederanjant loc din biserici, ca să nu zic cel mai confortant. Vrem, dacă chiar nu se poate fără implicare, cea mai nesemnificativă slujbă și care necesită o cantitate mică de efort și prezență și dacă se poate să nu fie cuantificabilă. De ce? Pentru că nu vrem să ne pierdem viața.

Viața noastră e importantă pentru noi și când acționăm într-o direcție sau alta, suntem guvernați de instinctul de conservare. E în noi, e în orice vietate de pe pământ dorința de autoconservare. Noi vrem să ne scăpăm viața, să o protejăm să ne ferim de lucruri grele, neplăcute, stânjenitoare și orice lucru care nu ne place. Vrem să nu ne pierdem viața.

de Teofil Gavril. Citeste tot articolul click aici