Noi ne temem dar ei nu

Mă uit cu interes la frământarea mare provocată de oamenii care vin dinspre Siria, spre Europa. Am rezerve în a îi numi imigranți, pentru că, din relatările de presă, se pare că nu vin cu atitudine de om care cere sprijin, ci cu atitudine de stăpân pe situație. Nu generalizez dar din ce difuzează mass-media asta se vede.

Va fi o mare provocare pentru creștini, însăși decizia asupra poziției celei mai bune de adoptat, ca să nu mai zic de dificultatea interacţionării cu ei. Criza imigranților, are în ea și pericol și multe oportunități. Pentru a profita de aceste oportunități, mă refer aici la a arăta mila lui Hristos, trebuie să înțelegem despre oamenii aceștia două lucruri majore. Primul e că nu au ce pierde și celălalt e că nu e vina lor că s-a întâmplat asta.

De ce îi disculp? Deși bănuiesc că printre ei, sunt trimiși și oameni instruiți spre Europa, care sunt în stare să facă mult rău, totuși, marea lor majoritate, sunt mânați de dorința de a beneficia de anumite facilități și drepturi care să le vină dintr-o dată. Avem și la noi în țară oameni din aceștia, care au plecat pe afară și au făcut și fac rușine. Așadar, acești oameni, au văzut o oportunitate și caută cu disperare să profite de ea.

Un alt motiv pentru care îi disculp este că „țările civilizate” i-au trimis încoace. Adică, noi ne uităm „chiorâş” la ei, unii cu ură, alții cu spaimă, dar ar trebui să observăm că ceva îi mână de acolo și acel ceva este pofta nebună de consum și de resurse a țărilor civilizate, care papă lacome tot prin acele zone. Când lăcomia te împinge să concesionezi țări întregi pentru producţia de biodizel de exemplu, cultivi porumb, oamenii mor de foame lângă lanul tău păzit cu mitraliere, te aștepți să apară și efectele, chiar dacă indirect. Avem chiar și un român mare concesionar de terenuri africane. Alții au profitat însă petrolul din zonele actual măcinate de conflict sau alte resurse. Așa că, avem de a face cu oameni care nu au ce pierde și nici nu prea pot fi acuzați.

Un alt aspect real este că oamenii aceștia nu au ce pierde, deci vor fi fără limite pe unde trec. Ei se temeau eventual de mitraliere și cuțite, alea aici nu există. Aici în cel mai rău caz, poate fi mai bine ca la ei acasă. Citeam relatări de prin diferite țări europene, cum oamenii se tem, fondat, să își mai lase copiii să se joace în curte, pentru că imigranții sunt violenți și rata violurilor a explodat. Ei bine ei nu au ce să piardă, nu au nici măcar o „civilizație de respectat” se vede că cei din Siria au distrus fără emoții vestigii culturale de neprețuit. Noi ne temem să mișcăm, să privim, să luăm, să jignim, să atingem, ei nu au temerile astea.

Mai mult, nu le pasă de Dumnezeul europenilor, ei știu una și bună, creștinii sunt dușmani care trebuiesc să dispară și vor face asta. Cu tot respectul pe care îl am față de ei, că sunt oameni, ei sunt cârmuiți de duhuri necurate și vor fi aprigi și nu vor avea limite. Când ai ce pierde, te temi, te supui, asculți. Când nu ai ce pierde faci ce vrei, trăiești instinctual, nu ai respect. Dacă dumnezeul lor nu îi constrânge să se civilizeze, să conviețuiască pașnic, singura variantă e să Îl facem de cunoscut pe Dumnezeul Atotputernic. Cum vom face asta… ?

de Teofil Gavril. Citeste tot articolul click aici