S-a dus acasa franta, mama, a rupt painea in patru si a dat-o copiilor. Si in timp ce o mancau copiii, flamanzi fiind, mezinul, cel mai mic dintre copii, si-a dat seama la un moment dat ca mama n-a pastrat absolut nimic pentru ea.
Atunci si-a ridicat privirea spre mamica si i-a zis: “Mama, dar tie ce ti-a mai ramas? La care, mama, cu lacrimi pe obraz, le-a zis: “Cum, ce mi-a mai ramas? Voi mi-ati mai ramas. Intotdeauna, voi mi-ati mai ramas.”
In aceasta seara, eu te intreb, poti sa spui “tot ce mi-a ramas e Dumnezeu”? Poti sa spui in seara aceasta, cu adevarat, ca tot ce ai este Domnul? Poti sa ai o inima plina de recunostinta si sa spui: “Doamne, pentru tine sunt gata sa stau o zi in arsita si la sfarsit sa ma incing cu sortul si sa spun: Tu esti Domnul meu si Stapanul meu. Ma uit pe mine si slujesc de dragul Tau.”
Sa spui lui Dumnezeu: “Doamne, sunt ceea ce sunt prin harul Tau. Altminteri, eram un om mort. Eram un om prabusit. Eram un cersetor cu masina. Eram un cersetor cu casa. Eram un cersetor cu bani. Dar acuma, Doamne, poate sunt sarac in ochii lumii, dar sunt bogat, Doamne, pentru ca te am pe Tine Sunt bogat pentru ca aduc atatea amintiri pe altar si de atatea ori pot sa spun: Domnul Dumnezeu este taria mea, nu ma tem. Canta suflete al meu pentru Dumnezeu.” Laudat sa fie Domnul!
https://rodiagnusdei.wordpress.com
