Nu știu câtă importanță dai tu gândurilor ce-ți trec prin minte. Poate ești obișnuit să gândești nestingherit la orice. Poate ești obișnuit să lași tot felul de idei să rodească în minte. Poate că în mintea ta e un vuiet permanent de idei și gânduri, pe care nu ți-ai pus problema să le filtrezi nicicum. Ei bine, azi vreau să îți spun că suntem ceea ce am gândit și vom deveni ceea ce gândim.
De obicei, la adăpostul secretului, profitând de faptul că gândurile nu sunt știute de semeni, ne permitem să cochetăm cu tot felul de idei și nu ne punem problema să facem curățenie și să punem filtre. În fond, ceilalți nu pot să ne afle gândurile. În felul acesta mintea noastră devine un loc de plămădeală și dospeală a tot felul de idei care ne vor modela viața.
Noi ne ferim să ne cunoască alții gândurile, dar de fapt, ar trebui să ne preocupe să ne protejăm pe noi de gândurile noastre. Știați că devenim ceea ce gândim? Știați că viața noastră e suma gândurilor noastre de până acum? Știați că nefericirea sau împlinirea actuală, sunt datorate în special gândirii noastre? Da, de acolo pleacă aproape toate, de la minte, de la gândire.
Uneori ne străduim să renunțăm la comportamente nocive, să renunțăm la practici păcătoase sau dăunătoare, să ne schimbăm viața, dar ne concentrăm asupra efectelor nu asupra cauzelor. Scriptura spune, referindu-se la asta, ” Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.” De obicei vedem cauze exterioare ca fiind vinovate pentru nefericire, rateuri, păcate, neștiință etc. De obicei căutăm să găsim vinovații în părinți, anturaj, frați, biserică, societate, guverne și alte entități pentru problemele din viața noastră. În realitate, aproape totul pornește de la gândurile noastre. Pornește de la acea zonă secretă, în care nu permitem accesul nimănui, de la acea zonă în care de regulă facem cea mai puțină curățenie.
Trupul în exterior îl îngrijim să arate bine, organele interne adesea sunt curățate prin tot felul de regimuri alimentare în momente de suferință, casa o curățim zilnic, dacă nu vrem să ne rupem gâtul, împiedicându-ne de diferite lucruri, mașina de asemeni cere spălată, papucii curățați, hainele spălate și călcate, dar am impresia că facem prea puține pentru a ne face curat în gânduri. Am impresia că acel cotlon, rămâne adesea ultimul în care ne gândim să facem curat.
Ciudat este că, de ochii lumii, îngrijim sectoarele vizibile ale vieţii și acolo unde nu se vede, le lăsăm așa cum sunt. Și asta costă mult. Asta costă un efort dublu măcar. O reglare corectă a gândirii ar putea schimba viața în totalitate și ar ușura sarcina, eliminând fricile din viață. Dacă nu ne facem ordine în gânduri, vom duce o viață mânată de frici și temeri. Ne vom teme în special de două aspecte. Teama financiară și teama de oameni. Teama de oameni e unul din cei mai severi stăpâni pe care îi pute avea. Vom munci pe moșiile sale cea mai istovitoare muncă și cea mai prost plătită muncă. Când teama de oameni ne mână, avem foarte puține șanse să fim satisfăcuți și mulțumiți de propria viață. Dar problema mare nu sunt oamenii, cum am crede, problema mare e în gândurile mele și ale tale.
Când ai identificat un gând nepotrivit ultima dată și ai zis ”STOP, Ieși afară, nu ai ce căuta aici!” Ai vreun filtru al gândurilor ce îți trec prin minte? Poate ești trist și supărat de ani de zile. Când ai izgonit gândurile care provoacă tristețe ultima dată. Poate ești nefericit de propria viață, când ai căutat să gândești în alți termeni despre viață? Ai cultivat o altfel de gândire cu privire la viața ta?
Nu îmi propun azi o recenzie completă a ideii, pentru că e foarte vast capitolul. Semnalul de alarmă e cu privire la o situație delicată, de care trebuie să fii conștient sau conștientă. Nu mai acuza pe nimeni de nefericirea și problemele tale. Tu ești responsabil de ceea ce gândești, iar ceea ce gândești îți modelează viața. Nu căuta răspunsurile și cauzele în alții. E nevoie să cauți în tine. Știu, nimeni nu ne-a învățat să privim în noi. Nimeni nu ne arată cum am putea să facem curat în gânduri, dar asta nu înseamnă că suntem neputincioși. Dumnezeu prin Duhul Sfânt ne poate ajuta să facem curățenie acolo. Oare vrem să fim sinceri cu noi? Oare acceptăm totuși să dăm vina pe noi pentru ceea ce suntem și să căutăm să ne îmbunătățim gândirea, ca să rezulte o viață îmbunătățită? Oare acceptăm totuși să facem pași timizi în noi înșine pentru a ne cunoaște?
Nu vă propun vreun miracol. Vă propun o cale grea dar sigură, ordinea din viața noastră începe obligatoriu cu ordine în gândurile noastre. Tu ce gândești?
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
