
Realitatea este că puţine căsnicii ajung în această fază sau aproape de această fază a relaţiei. Motivele sunt variate. Unii nu ştiu sau nu vor să iubească precum Hristos, alţii nu ştiu câtă binecuvântare dă Dumnezeu în relaţiile care merg pe principiul divin, alţii cred că relaţia de căsătorie e pentru ei şi pentru împlinirea şi satisfacţia lor egoistă, alţii fac din ambiţiile lor personale, standardul căsniciei şi multe alte motive. Totuşi, unul din motivele căsniciilor ruinate este teamă de respingere şi despre asta vreau să scriu în dimineaţa asta.
Ce treabă are respingerea cu eşecul în căsnicie?
Teama de respingere te poate face să alegi un partener nepotrivit. Multe fete, mulţi băieţi s-au lăsat călăuzite/călăuziţi în alegerile partenerului de viaţă de teama de a nu rămâne singuri, de teama de a fi respinşi şi nu s-au lăsat călăuziţi de Dumnezeu în alegerea partenerului lor. Au preferat în felul acesta mai bine un partener nepotrivit decât singurătatea sau mai bine zis s-au grăbit „să-L ajute pe Dumnezeu” . Lucrul acesta are consecinţe grave. Când Dumnezeu a pregătit pe cineva „potrivit” şi tu te căsătoreşti cu cineva care nu e cel mai potrivit, e normal să nu funcţioneze perfect lucrurile. Şi cu partenerul potrivit ar fi fost greu, dar cu cel, hai să-i zicem, mai puţin potrivit. Aşadar, teama de respingere, poate pune probleme căsniciilor încă din faza de alegere. Asta nu înseamnă că mâine, deşi sunteţi căsătoriţi, vă duceţi să căutaţi partenerul potrivit.
Teama de respingere îi face pe soţi să se mintă unul pe altul. Multe minciuni se spun în căsnicie din păcate. Deşi e locul unde nu ar trebui să existe ascunzişuri, totuşi se minte mult în căsnicii. De la sumele de bani câştigate în salarii, la prieteniile avute, al relaţiilor anterioare în care au fost implicaţi, la mimarea plăcerii sexuale, la minţirea partenerului cu privire la satisfacţia vieţii, la simularea fericirii în public şi alte şi alte minciuni. De ce se minte? Pentru că ne este teamă de respingere. Ne este teamă de reacţia celuilalt, ne este teamă de cearta potenţială. Asta face să alegem să trăim în minciună şi respectiv în păcat şi nu putem experimenta libertatea.
Teama de respingere aduce răceală în căsnicie. Când soţul şi soţia nu mai pot fi sinceri unul cu altul, când soţul şi soţia nu îşi mai pot spune unul altuia temerile şi bucuriile, plăcerile şi neplăcerile, neliniştea, dorinţele trăirii din spectrul relaţional, atunci căsnicia devine o închisoare din care nu poţi să mai scapi. Soţii nu mai comunică nevoile sexuale soţiilor lor, pentru că au fost respinşi de multe ori. Soţiile nu mai comunică nevoile emoţionale soţilor lor, pentru că le-au spus de multe ori şi a fost degeaba. Dorinţele personale, speranţele, visele rămân ca o bubă mare şi dureroasă undeva în mintea fiecăruia şi cei doi, de teama respingerii, nu mai au curajul sau forţa necesară să comunice deschis, să se implice în relaţie şi această atitudine devine în multe căsnicii cronică.
Nu lăsaţi ca în căsnicia voastră respingerea să facă ravagii. Verificaţi-vă atitudinile, reacţiile, modul de a vorbi, pretenţiile personale şi ghidaţi-vă relaţia după Scriptură pentru că aşa nu puteţi da greş.