Ai o valoare ce nu poate fi măsurată

O frunză cădea din acel copac înalt, și apoi încă una. La un moment dat se adunaseră destule frunze încât să formeze o turmă mare și portocalie stropită cu picățele roșii și galbene. Pe o bancă singuratică se aflau câteva frunze zburlite și lângă ele tremura o fată. Era singură și numai gândurile sale erau prezente lângă ea să o mângâie sau să o mustre. Da, greșise destul de mult… nu, nu ar fi trebuit să-și lase inima atât de ușor amăgită de el numai fiindcă păruse atât de perfect pentru ea. Avusese ochii căprui. Intenși. Ah, și părul brunet ca pana corbului. O lacrimă îi căzu pe o frunză de jos și o contemplă în tăcere tristă. Nu știuse că va suferi atât, astfel nu ar fi acceptat cu o așa mare ușurință propunerile sale. Nu ar fi râs atât de tare la glumele lui dacă ar fi știut că acum plângea din cauza a ceea ce fusese între ei. Și nu i-ar fi răspuns la mesaje. Nu, ci i-ar fi șters numărul din telefon și numele său din minte. Nu și-ar mai fi amintit nici măcar trăsăturile sale atât de frumos conturate. Ce dacă păruse băiatul perfect pentru ea? L-ar fi lăsat acolo.. undeva în trecut. Dar acum era prea târziu pentru ea ca să mai își creeze în mintea ei scenarii de genul ”cum ar fi fost dacă”.

Acum trebuie să sufere. Să plângă mult. Să asculte melodii de dragoste triste. Și se întreba dacă și el simțea în acele momente la fel, dacă și lui îi păsase de măcar pe jumătate cât îl iubise ea. Acum acele amintiri petrecute cu el deveniseră ca niște ace care îi înțepau inima. Și simțea mult sânge scurgându-se din ea, lăsând-o vlăguită de puteri. Se privea în oglindă și își punea întrebări legate de exteriorul ei. Oare am fost urâtă? Oare chiar nu am nimic frumos?
Oh, și ea nu avea idee cât era de frumoasă de fapt! Nu știa pe lângă câtă lume trecuse pe stradă și în mintea lor își spuseseră cât era de frumoasă fata aceea… dar nu avea cum să citească gândurile oamenilor și nici măcar nu ar fi crezut dacă cineva ar fi venit și i-ar fi spus că era frumoasă. Pentru că pentru el era urâtă. Și numai părerea lui conta pentru ea.

Nu ar trebui să crezi că ești urâtă, că ești lipsită de valoare, că nu mai meriți pe cineva bun, numai fiindcă un băiat nu a știut să te prețuiască cum te așteptai să o facă. Să nu crezi că vei sfârși deprimată și singură toată viața, să nu îți treacă prin gând asta! Bine? Nu uita cine ești, luptă-te să fii tot mai prețioasă în ochii Lui. De fapt, în ochii Lui oricum ești prețioasă. Dar luptă-te cu tine, fato. Nu te lăsa pângărită de niciun băiat. Tu ai o valoare. Tu ești prețuită. Indiferent cum te-ar face vreun om să te simți… tu fii valoroasă.

Scris de Milena Cismașiu – sursa:  intrebarileinimii.blogspot.ro