EDITORIALE

Cochetând cu ce ne lipsește – Alexandru Fintoiu

romania micRomânia este o țară a contrastelor. Citeam zilele trecute într-un ziar că în jur de patru milioane de români n-au văzut niciodată marea. Alții se duc pe litoral de două ori pe an. Pe străzi, săracii călătoresc în căruțe iar bogații în mașini ce depășesc valoarea unei case.

Unii se imbogățesc din cerșit. Au fost prinși cerșetori la colț de stradă care aveau casă cu piscină. Tot mai mult se apelează la sensibilitate și umanism. Vedem din ce în ce mai multe mâini intinse în bisericile neoprotestante, oameni care se joacă de-a creștinul pentru câțiva lei.

Oare ce n-avem noi, iubitorii de Dumnezeu de astăzi și ce aveau ei, creștinii de pe vremea apostolilor? Noi avem facebook, what’s up, smartphone-uri, tablete, biserici, domenii, carduri, ingrijorări, boli, stres și mulți deprimați. Ei n-avea nici aur, nici argint, dar aveau puterea în numele lui Isus Hristos. Așa că în numele lui Hristos, bolnavii se ridicau, duhurile necurate plecau și bisericile se goleau de cerșetori și se umpleau cu oameni capabili să muncească.

Noi n-avem timp, o altă lipsă, iar cu ce avem risipim. Lipsa de timp se caracterizează prin mult egoism. Prea mult pentru noi, prea puțin pentru ceilalți. De aici și nefericirea multor creștini. În nici un caz, nu poți fi fericit trăind cultul personalității tale. După 1989, noi, românii, ne-am îndreptat privirea de la Ceaușescu la noi. Înainte am avut prea puțin pentru noi, acum doar noi.

Nu mă miră faptul că semănăm cu poporul Israel în anumite privințe. Când am fost asupriți, L-am căutat pe Dumnezeu, am strigat la El și El ne-a izbăvit din necazurile noastre. Când ne-a mers mai bine L-am uitat din ce în ce mai mult.

Când Îl uităm pe Hristos, avem printre noi lene, miciună, imoralitate, curvie, crime, mizerie și boli. Și când te gândești că toate aceste păcate apar în esență tot din cauza egoismului.

Ne trebuie curaj să trăim mai mult pentru ceilalți. Curajul acesta trece prin Golgota. Unii zic că la Golgota se termină totul, eu zic că de acolo abia începe…

Iar ce începe acolo nu se termină niciodată…

                                                                                                                                 Alexandru Fintoiu

http://www.ciresarii.ro/

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: