EDITORIALE

Există rutină în viaţa de credinţă ?

vasleNu ai păţit să mergi duminica la biserică şi să te întrebi ce cauţi acolo? Să te întrebi ce sens are totul? Duminică de duminică aceleaşi predici, aceleaşi, cântece, aceleaşi îndemnuri la a fi mai buni şi a ne apropia mai mult de Domnul. În primi ani de la convertire totul e frumos, chiar fascinant… dar ce faci când începi să auzi repetându-se mesajele cu o ciclicitate aproape obsesivă, când repeţi acelaşi cântece şi chiar cântecele noi au aceiaşi tematică. În urmă cu ceva timp eram într-o situaţie asemănătoare, simţeam că trăiec într-o ceaţă groasă şi nu văd nimic interesant, doar monotonia “vieţii de credinţă”. Dacă te regăseşti într-o situaţie asemănătoare, acest articol e pentru tine.
Această problemă se naşte în viaţa “consumatorului de programe bisericeşti”. Nimeni nu spune că mersul la biserică are doar rolul de a ne oferi o încântare culinară prin consumul de predici sau cântece mai mult sau mai puţin proaspete. Hrana spirituală e necesară, la fel ca hrana pentru trup. Dar “viaţa de credinţă” nu e numai mâncare, dacă ar fi numai mâncare atunci am deveni cu siguranţă nişte obezi spiritual… Când ajungi să te plictiseşti în biserică, acesta-i un semn clar că ai cam luat o greutate nesănătoasă.
Dar ce ne scapă de această “obezitate spirituală”? Păi, e ca în cazul obezităţii normale, ai nevoie de puţină mişcare. Te hrăneşti ca să trăieşti şi te mişti pentru a te păstra în formă, la fel este şi pe partea spirituală.
Aşadar ai nevoie de puţină mişcare, dar ce înseamnă să faci puţină mişcare în plan spiritual? Înseamnă să ai o activitate în biserică, înseamnă să slujeşti într-un fel sau în altul în funcţie de talentul cu care te-a hăruit Dumnezeu… Unii vor spune că nu avem nevoie de un activism religios şi cu asta sunt de acord, problema e că unii sunt doar consumatori şi ar trebui să înveţe să mai şi ofere nu doar să consume…
Dacă eşti un mare consumator rişti să devii obez. Relaţia cu Dumnezeu e foarte importantă şi de aici ar trebui să se aprindă în noi un foc care să ne mistuie… să nu ne dea pace până nu devenim o binecuvântare pentru aproapele nostru.

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Check Also
Close
Back to top button
%d blogeri au apreciat: