Ce înseamnă de fapt a-ți păzi inima? Pentru mine, a-mi păzi inima înseamnă a alege o direcție diferită față de cea a lumii. Înseamnă a-mi lua un angajament să rămân curată, chiar dacă în față mi s-ar așeza oportunități delicioase de a le lua de bune. Și a-ți păzi inima nu înseamnă a deveni închis în sine și izolat social. Inima este cea mai prețioasă posesie a noastră și orice facem, intră acolo în ea și va rămâne așezat acolo pentru totdeauna. Ea este sensibilă totodată și poate accepta orice cu ușurință. Este foarte vulnerabilă în fața oricărui lucru și nu știe să facă diferența. De aceea este nevoie să o păzești de ce știi că îi face rău. Și, o, câte lucruri rele sunt în jurul ei! O inimă curată este mai valoroasă decât orice lucru. Cu ea poți face minuni în alte inimi și ea îți poate aduce binecuvântarea. Însă depinde de tine ce faci. Sau ce alegi.
Oamenii își murdăresc tot mai mult inimile și își bat joc de ei înșiși. Nepăzirea inimii aduce cu sine multe rele. Da, poate aduce râsete sălbatice de moment și distracții scurte, însă aduce și moarte.
Și să știi că sunt multe inimi moarte în jurul tău. Sunt oameni care și-au lăsat deoparte inimile și au luat în pieptul lor putreziciunea morții. Cel mai trist lucru este că cineva va plăti pentru alegerile lor greșite. Că în loc de un izvor curat, din inima lor au curs ape otrăvite. Și otrava face rău, nicidecum bine. Nu aș vrea, cititorule, ca din inima ta să curgă ape otrăvitoare, ci ape limpezi în care să-ți poți vedea chipul curat. Aș vrea ca inima ta să fie o fortăreață bine păzită, nu o cetate cucerită de către dușmani. Însă păzindu-ți inima, trebuie să fii dispus să plătești prețul de a fi dat la o parte de unii, de a fi urât sau înțeles greșit. Nu este ușor, dar vei descoperi cât este de frumos.
