O frunza galbena, imbatranita
De-atatea vanturi reci
Ce-i gata-si parasi si locul
Si viata ei de-atunci pe veci;
Aceasta este viata noastra
Cand vine toamna pribegiei;
Cand reci petalele puterii
Cad pe podeaua vesniciei.
Oo, viata, cat de scurta esti
Si vesnicia ta de lunga
Oricat de mult am ocoli
Un abur toti `or sa ajunga.
Si-atunci voi intelege trist
Sau plin de bucurie
Ca daca tot m-am vestejit
A fost spre chin sau veselie!
