Dragostea de dinainte – de Vladimir Pustan

Marcu 14:3 ”A venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curad, foarte scump și a turnat mirul pe capul lui Isus…”

Doar ea a anticipat clipa. În noaptea aceea Iuda pornea tăvălugul evenimentelor care-L vor duce pe Isus la moarte. Femeia a intuit că-i ultima ei șansă de a face ceva pentru un Isus viu.

Nu păstra vasul de alabastru închis până îți mor prietenii.

Cuvintele de încurajare trebuie spuse acum, cât urechile lor mai aud. Zâmbetul dăruit, câtă vreme mai sunt ochi să-l privească. Florile întinse cât mai sunt mâini pe care să le facă fericite. Cheltuim averi pentru a săpa în crucile de granit ale mormintelor cuvintele iubirii ce-ar fi trebuit împărțite mai devreme.

Și Iosif din Arimateea L-a uns pe Isus, și încă folosind 50 de litri de mir, dar Biblia nu pomenește niciun cuvânt despre bunătatea lui. De ce? Pentru că și-a exprimat dragostea după…

Un act de bunătate azi valorează mai mult decât o mie de gesturi făcute după ce au dispărut beneficiarii.

Dacă ar mai fi trăit, azi, tatăl meu ar fi împlinit 88 de ani, dar de șapte ani a plecat în stele. Regret că am stat atât de puțin cu el atunci când a fost bolnav și neputincios. M-am dus în timpul acela să slujesc împreună cu pastori care azi nici nu mă mai salută.

Investiți dragoste și timp în cine merită. Și investiți-le acum. Mâine poate e târziu. Prea târziu…