Dorind Regele – Alexandru Fintoiu

Se poate să umbli cu Hristos fără să ardă inima în tine. Se poate să cânţi în biserică de ani de zile şi totuşi ochii să-ţi fie închişi. Se poate să te rogi la Dumnezeu şi să te bucuri de prezenţa Lui şi totuşi să nu trăieşti cu adevărat în El. Se poate să faci lucruri frumoase şi fapte deosebite, să fii un om moral şi totuşi să nu vezi cu adevărat ce mare e Hristos. Dacăfilename_2550200k vrem lucruri deosebite, trebuie să pierdem din vedere ţărmul, să mergem acolo unde imposibilul devine posibil, să ne folosim de credinţă, să fim plini de sfânt şi de rai. Spunea cineva faptul că având în vedere că noi suntem templul Duhului Sfânt, acolo, Spiritul Sacru trebuie să se simtă ca la El acasă. Acest lucru nu este posibil decât la o inimă închinată lui Dumnezeu în totalitate, fără unghii lăsate în Egipt.

La un moment dat, Domnul se întâlneşte cu doi ucenici şi începe să le explice Biblia. Ucenicilor au început să le ardă inima în ei. Au fost ani de zile cu Domnul, au văzut cum El a făcut vindecări, le-a arătat cum trebuie să trăiască, oamenii au fost înviaţi, au văzut cum s-a purtat Domnul cu cei care Îl răneau, au scos ei înşişi draci în numele Lui, se bucurau, lucrau pentru El şi totuşi ochii îi aveau închişi. Asta până într-o zi când inima lor a început să ardă pentru Dumnezeu. Nu s-au mai împiedicat în doctrine şi obiceiuri ci au intrat în comuniune cu El. Atunci li s-au deschis ochii, iar Hristos a plecat. Când ai ochii deschişi, semeni cu El; eşti o evanghelie vie, eşti asemenea Lui în lumea aceasta. Când ai ochii deschişi, oamenii Îl văd pe Domnul în tine, de aceea Hristos a plecat, nu mai era nevoie de El acolo, pentru că El era în ei, Lumina ochilor lor.

Totul a început cu o dorinţă arzătoare pentru Dumnezeu, pentru Scriptură, pentru lucrurile de sus, pentru cer. Sunt mulţi cei care umplu biserici, care cântă frumos, care se roagă deosebit, care se botează, alţii care iau cina dar prea puţini sunt pasionaţi de cunoaşterea lui Hristos. Când Domnul ne deschide ochii, vom vedea mâna Lui înmuiată în har nu pe a doctorilor în sânge, vom vedea sprijinul Lui, nu al serviciului bine plătit şi vom deschide ochii dimineaţa şi ne vom gândi la Preaiubitul inimii noastre nu la factura pe care o avem de plătit. Şi nu în ultimul rând, vom spune altora că Hristos a înviat, vom vorbi cu ce suntem şi, dacă mai e nevoie, vom folosi şi cuvinte, cum zicea Augustin.

                                                                                                                                    Alexandru Fintoiu

Alexandru Fintoiu – www.ciresarii.ro

Exit mobile version