La inceput de an – de la inima la inima

Iată-ne în pragul unui nou an, cu așteptări, năzuințe, planuri și câte altele. Fiind aici, să ne oprim puțin și să ne gândim ce ar trebui să facem pentru a realiza ce ne-am propus. Poate, din experiența anului trecut, așteptarea pe care o avem este să realizăm doar parțial ce ne propunem știind că ,,doar trebuie să fim realiști”. Cu riscul de a fi prea îndrăzneț vreau să vă provoc ca anul 2014 să fie diferit de ceilalți ani. Diferit nu doar din punctul de vedere al planurilor pe care ni le facem, ci și din perspectiva modului în care credem în visurile noastre.

Apostolul Iacov îi învață pe creștinii din primul veac că înainte de a vorbi despre planuri să rostească ,,dacă va voi Domnul” (Iacov 4:15). De aici primul gând pentru 2014. Indiferent care ar fi lucrurile pe care ni le dorim sau pe care ni le propunem, provocarea lui Dumnezeu este să fim preocupați de a-I rezerva lui Dumnezeu dreptul să contribuie decisiv la planurile noastre. Nimic altceva nu poate garanta succesul și nici realizarea de 100% a lucrurilor pe care ni le propunem. A merge pe mâna lui Dumnezeu înseamnă succes din capul locului. Dumnezeu nu a dat greș niciodată și nici nu cred că va începe cu falimentele în 2014. Dumnezeu însă, nu se angajează la chestiuni parțiale, El este de fiecare dată interesat de întreg și, drept urmare, nu va contribui la acele lucruri unde noi vrem să stabilim detaliile decorului și anumite elemente care să ne facă să ne simțim și noi parte din decizie. Să nu uităm că partea noastră în parteneriat este aplicarea propriu-zisă a planului (vezi Evrei 13:21).

Apostolul Pavel le scria corintenilor încercând să îi conștientizeze că ceea ce fac pentru semeni îi va determina pe aceștia să îl laude pe Dumnezeu (vezi 2 Cor. 9:13). Iată de aici al doilea gând pentru 2014. Fie că planurile pe care ni le facem să îi includă și pe alții. Să ne propunem să trăim în așa fel încât semenii noștri, în sfera noastră de influență, să fie binecuvântați prin relația care o au cu noi, și de ce nu, să extindem cercul acesta și la alți oameni la care poate că nu se gândește nimeni. Ajutându-i pe alții îi vom determina să îl slăvească pe Dumnezeu conform menționării făcute de Pavel. Egoismul societății contemporane, în opinia mea, este unul din factorii care au contribuit la starea actuală a neamului nostru. Aproape tot ce facem raportăm la modul în care ne simțim noi, uitând de fapt că preocuparea și pentru alții este o sursă inepuizabilă de liniște lăuntrică.

Concluzionând vreau să vă amintesc că Dumnezeu dacă ne cere ceva, sau dacă ne îndeamnă să facem un anumit lucru, El întotdeauna este preocupat de binele NOSTRU. Ceea ce ne cere nu vizează împlinirea Lui, ci împlinirea noastră, pentru că ceea ce îl împlinește pe Dumnezeu este împlinirea noastră.

Iulian Costea

sursa: mediacbee.ro