EDITORIALE

Minunea dintre ani

De revelion pregătirile sunt în toi. Cei mai mulți oameni doresc să marcheze trecerea dintre ani într-un mod cât mai deosebit. Există tot felul de firme care organizează „petreceri” de Revelion, întrecându-se în produse culinare, muzică mai mult sau mai puțin „manelizată” și băutura care „curge gârlă”. Excesul, dezmățul, mahmureala, îmbuibarea și durerile acute de cap sunt garantate! Totul, pentru ca apoi actorii principali să poată spune „A fost minunat!”

noaptea dintre aniMă gândesc și eu cu nerăbdare la „minunea dintre ani”, la acel „a fost minunat!”, dar din cu totul o altă perspectivă. Eu văd în minunea dintre ani o „minune a schimbării”. Este vorba, de fapt, despre un paradox: neschimbare și schimbare în același timp.

Pe tot parcursul unui an, omul se gândește la schimbare, agățându-se cu optimism de ceea ce va fi „mâine”. Dar, imposibilitatea de a mai schimba ceva se vede cel mai bine la sfârșitul unui an. Este gata! Anul s-a dus… Nu mai poți schimba, nu mai poți repara nimic. Nu mai poți face nimic pentru a-ți realiza planurile pe care ți le-ai propus în anul ale cărui ultime ore se scurg amețitor. Cel mai profund sentiment al neschimbării se găsește la trecerea dintre ani. Ceea ce s-a întâmplat în anul care tocmai trece, rămâne încremenit invariabil precum o statuie care nu se sinchisește să se miște câtuși de puțin, oricât de mult ai privi la ea.

Paradoxal, cum spunem, este și faptul că la trecerea dintre ani sentimentul și posibilitatea schimbării  sunt mai intense decât în oricare altă perioadă a anului care urmează să înceapă. Încă nu s-a întâmplat nimic. Anul nou este ca o pagină albă, imaculată. Și fiecare visează să picteze pe ea tot ce este mai frumos. Nu este încă nicio ștersătură și nicio rectificare, așa cum probabil va să fie, chiar și numai după o zi din noul an. Trecerea dintre ani aduce optimism, speranță și ideea că noul an poate fi mult mai bun decât anul precedent. Aici este minunea dintre ani. Ca într-un montagne russe, trecem de la regrete și păreri de rău, asortate cu recunoștință și bucurii, la speranță, planuri noi și dorința de a fi mai mult din ceea ce Domnul dorește să fim în noul an.

Poate și acesta este motivul pentru care alegem să „petrecem” revelionul cu mărturii privitoare la harul lui Dumnezeu față de noi și cu rugăciuni aduse înaintea Sa. Minunea dintre ani – a neschimbării și a schimbării – este prilej să ne amintim și de minunea dintre veacuri și cea dintre împărății, adică să ne bucurăm pentru faptul că atunci cât noi nu mai puteam schimba nimic, fiind plini de păcate și sortiți întunericului și pierzării, prin jertfa Sa, Mântuitorul a făcut ca minunea schimbării să fie posibilă. Zapisul este șters și ni se oferă o coală albă pentru o viață nouă. O viață pe care avem șansa să scriem frumosul poem al umblării cu Dumnezeu.

Articol scris de Costel Ghioanca

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Check Also
Close
Back to top button
%d blogeri au apreciat: