Sunt adventist de ziua a şaptea. M-am născut aşa şi, chiar dacă oficial nu sunt botezat în nicio religie, mă consider tot adventist de ziua a şaptea. Acum vreo 13-14 ani mergeam în fiecare seară de sâmbătă la o biserică din Piaţa Amzei. Acolo predica Mihai Gâdea. De acelasi autor FOTO De ce sunt ţiganii altfel? Torţionarul de care aveam nevoie Sfârşitul democraţiei Eu eram pe atunci un adolescent naiv, somnambulic şi prăbuşit cu totul în fantasmele din mintea mea.
Nu mergeam acolo pentru că eram credincios, ci pentru a omorî monotonia unor sfârşituri de săptămână mohorâte. Şi, e drept, mergeam şi pentru Mihai Gâdea. El era încă foarte tânăr, cred că nu împlinise 25 de ani. În contrast cu predicile sforăitoare ale bătrânilor pastori adventişti, Mihai Gâdea predica despre un Dumnezeu aproape. Dumnezeu-prietenul cu care vorbeşti în gând, mâna invizibilă pe care o simţi pe umăr când intri într-un spital. Lucruri din astea care ar trebui să fie fundamentul oricărei religii. Îmi vine greu să scriu asta acum, dar, în timpul ăla, la graniţa dintre milenii, Mihai Gâdea îmi devenise un fel de model. Aş fi vrut să fiu şi eu ca el. L-am văzut apoi pe Mihai Gâdea la primele emisiuni televizate. Îl invita adesea pe Octavian Paler şi erau nişte talk-show-uri în prime-time în care se vorbea despre Dumnezeu, despre amărăciune şi laşitate. Despre cerul înstelat al Lisei, satul transilvănean în care Octavian Paler şi Mihai Gâdea îşi petrecuseră anii copilăriei la distanţă de o jumătate de secol. Îmi amintesc ca azi o emisiune în care Octavian Paler îl întreba pe Mihai Gâdea în ce mai crede. Iar el avea un lung moment de tăcere înainte de răspuns: „Mai cred în dragoste şi în Dumnezeu”. Aş fi vrut să fiu şi eu ca Mihai Gâdea, să mă întrebe şi pe mine cineva în ce mai cred. Dar fără niciun avertisment prealabil, am auzit câţiva ani mai târziu un lucru surprinzător. Mihai Gâdea spunea cu subiect şi predicat: „Mircea Badea e cel mai bun prieten al meu”. Ciudat! Ce limbă vorbeau aceşti doi oameni? Unul cu Biblia la subţioară, celălalt – băieţaş de Balta Albă, răstignit pe la televizor în poziţia şpagat. Mi-am amintit atunci de o glumiţă pe care a spus-o Mihai Gâdea într-o predică: „Când eram mic făceam numai trăznăi şi mă rugam Domnului: «Doamne, dacă poţi, fă-mă tu mai cuminte! Dacă nu, lasă-mă aşa cum sunt, că eu nu mă supăr»”. Apoi am început să-l aud pe Mihai Gâdea apelându-l pe Mircea Badea cu „frate”. Dar nu în sensul ecumenic. În celălalt sens. De atunci am văzut cum Mihai Gâdea şi-a tot rupt şira spinării, într-o cădere pe scări care continuă în fiecare săptămână, de duminică până joi. Interviuri complet ratate, la care mi-a fost jenă de atâta inadecvare şi am închis televizorul. Clipul ăla omagial, de la ziua lui Voiculescu, demn de televiziunea nord-coreeană, emisiunile de-o nesfârşită jale din vara „sinuciderii” lui Adrian Năstase.
Partizanatul lui Mihai Gâdea, jignirile sale, aroganţa sa, lipsa oricăror calităţi pentru investigaţie şi analiză politică, obsesia pe care a dezvoltat-o pentru Mihai Răzvan Ungureanu („Unguent”, cum îi zice el), omul care l-a făcut să-şi arate limitele. Traseul său bizar de la pastorul adventist la show-man-ul de pe scena de concerte, strigând cu vocea gâtuită, alături de Mircea Badea: „Antena trei e aiiiiiici!”. Plec spre casă prin Bucureştiul pustiu de la miezul nopţii. Mă gândesc uneori la Mihai Gâdea. Ce e în mintea lui când merge acasă cu maşina, după emisiune? E atât de prăbuşit în fantasmele minţii sale? Chiar se crede pe sine însuşi? Asta să fie viaţa? Cinci seri pe săptămână în care să strigi „jos Băsescu” în toate variaţiile posibile ale manipulării? Atât?
Citeşte tot articolul pe adevarul.ro
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
Cit de trist este cind te gindesti ca acest om a facut studiile in institutiile Adventiste , ca azi milioane de oameni sa-l injure ,sa blameze credinta Adventa , sa prveasca cu dispret
adevarul Advent . Port in inima o mare dezamagire si amaraciune cind ma gindesc la timpul cind l-am vazut prima data pe Gidea la netul pastorului Cristescu Lucian (Galilianul)
Azi este o persoana plina mindrie si tot pe atit de ura in el fata de semenii lui , o persoana care nicio data de cind este in locul unde se afla angajat nu l-am auzit vorbind despre creatorul
universului , ,ba mai mult ,acest om planteaza ura intre oameni prin politica si polemica pe care o duce .Nu a mai ramas nici un firicel din adevarul biblic in el. Dar sa nu uitam
ca nui suis fara coboris si nici deal fara de vale . Si sa nu uitam ca Dumnezeul in care se incred Adventisti nu se lasa batjocorit , si spune cuvintul lui Dumnezeu ca prabusirea lor va fi mare. Diferenta dintre profesorul sau Lucian Cristescu si elevul Gidea este imesurabila . Biserca Adventa la crescut ,la educat in institutiile construite de catre oameni tematori de Dumnezeu ,care azi poarta dezamagirea in sinul lor despre Gidea . Eu nu pot face altceva decit sa -l rog pe Tatal ceresc sa se indure de el si sal aduca inapoi sa-l serveasca pe El
Ii este greu sa fac comparatii , dar in locul lui Gidea putea sa fie o alta persoana sincera cu Dumnezeu care sa aduca persoane la picioarele Lui. Fie ca Domnul in care ma incred sa aiba mila de noi toti . AMIN !
Nu sint de aceeasi parere ,privind comentariile despre D=l M. Gidea.Cu acte si documente ,impreuna cu colegii sai,au scos la iveala multe hotii ,abuzuri si nedreptati savirsite de oamenii puterii in rindul populatiei si care intre timp s-au dovedit a fi adevarate.Daca vinovatii au fost pedepsiti s-au nu este responsabilitatea justitiei.Oare lucrind pentru diminuarea raului in rindul celor linga care traiesti, nu faci si lucrarea DOMNULUI?Eu cred ca ,toti la locui de munca,care lucreaza in dreptate si in adevar ,sunt placuti DOMNULUI.