Dureri și har

Zilele trecute, un tânăr de 37 de ani, căsătorit, cu doi copii, a fost înmormântat. Îl iubea pe Dumnezeu şi s-a dus la Cel pe care îl iubea. Cum, nu mai contează. Aici a rămas durere şi mult har. Auzeam despre o altă familie creştină, cu un băiat ce a căzut de la nu ştiu ce etaj. Probleme şi necazuri. Acum două săptămâni, când mă întorceam de la serviciu, cineva a accidentat trei fete cu maşina. Toate trei, membre într-o biserică penticostală. A cui a fost vina nu mai contează. Rămân încercările prin care trec creştinii. Dar rămâne şi harul.

Dumnezeu este cu noi în necazurile noastre chiar şi când nu înţelegem. Gândindu-mă la suferinţele celor încercaţi, nu am avut cum să nu mă gândesc şi la har. Har înseamnă ca Dumnezeu să te conducă înainte în ciuda necazurilor Dacă ai putut să te duci duminică la biserică, lucrul acesta înseamnă tot har. Puteai fi în spital. Tot har înseamnă şi faptul că eşti sănătos şi frumos sau frumoasă, Mult har… Alţii nu îl au. Esenţa harului este Hristos. Când primeşti iertare din păcate, în loc de condamnare cum era drept, este El, cu harul Lui. Dar noi, ar trebui să privim harul dincolo de scopul lui primar. Vezi lucrurile din jur când alţii nu le pot vedea, auzi ceea ce alţii ar dori şi nu reuşesc, experimentezi minuni de care alţii doar au auzit, ai vedenii şi vise cu îngeri pe când alţii coşmaruri, toate acestea sunt privilegii nemeritate. Har înseamnă si un serviciu bun sau aerul curat pe care îl poţi respira fără să ai boli de plămâni. Da, măreţul har ne-a mântuit, dar tot măreţul har este cel care ne însoţeşte în viaţa zilnică. Iar când harul se sfârşeşte, înseamnă că nu mai ai nevoie de el, pentru că vei fi cu El. Când îţi dai seama cât har este în viaţa ta, îţi dai seama de fapt, că eşti binecuvantat. Dacă ne-am arunca privirea aşa, puţin, prin familiile noastre, ar fi imposibil să nu găsim har.

Dumnezeu este Cel care ne ţine. Iarăşi, har… “Citeşte încet ce-a scris iubirea mută, cu harul ei, prin ochi, ea stă şi ascultă…” (W. Shakespeare)

                                                                                                                             Alexandru Fintoiu – www.ciresarii.ro