Trezire intr’o lume care doarme

Aglomeratie. Oameni care se duc si vin grabiti, ochi goi si suflete absente, ganduri hoinare. Timpul nu mai ajunge nimanui sau poate se iroseste pe lucruri de nimic. Totul se misca si se schimba cu o viteza incredibila. Mereu ceva nou. Cu greu mai tin unii ritmul, ma refer la cei din generatiile mai vechi, pentru ca noi tinerii suntem uimitor de ageri…dar goi. Tot mai singuri, tot mai neimpliniti, mai plictisiti, mai grabiti. As vrea sa spun STOP! Poate multi ar dori sa strige “STOP!” si toti oamenii sa se opreasca, sa respire adanc, sa priveasca atent la ceea ce fac, la ceea ce se gandesc, la ce au de facut si sa mediteze…”Oare fac bine?” Alergam dupa lucruri de nimic si tanjim dupa o floare, dupa o imbratisare, cand le’am putea avea pe toate din plin. Fara sa stim, toate ne stau la indemana, chiar sub ochii nostri. Orbiti si agasati de publicitati, de stiri false, ne este parca teama sa credem ca viata si fericirea ne sunt atat de aproape…imposibil din spusele celor care nu mai stiu cum sa’si vanda marfa.

Dragul meu, opreste’te din ceea ce faci, din ce ti’ai propus sa faci. Elibereaza’te pentru putin te toate gandurile si framantarile care te fac sa’ti pierzi rasuflarea. Inchide ochii si ramai asa 5minute. Apoi dechide’i, respira adanc, si revino inapoi la planurile tale si spune’mi cum le privesti acum. Nu te lasa prins de trecerea asta a timpului, care de fapt este doar o scuza a multora, si analizeaza situatia, nu te grabi. Fa ceea ce ai de gand sa faci, dar fa BINE! Urmareste fiecare pas si nu trisa crezand ca vei ajunge mai usor la destinatie. Poate ca da, dar cu siguranta tot nefericit vei fi.

Sa ne trezim la adevarata viata!

sursa: soaptainimii.wordpress.com