Crestinii si jocurilor de noroc

Între multele nenorociri care s-au abătut peste capetele românilor lipsea una. Epidemia jocurilor de noroc. Ca şi cum ele ar reprezenta leacul căutat de veacuri pentru vindecarea sărăciei, românii de pe tot cuprinsul ţării se avântă care mai de care să-şi cumpere bunăstarea cu 1 leu sau 2  lei pe care îi investesc în biletul creator de iluzii deşarte. Drogul acesta al iluziilor îşi pierde efectul mult prea repede atunci când bietul om înţelege că banii risipiţi pentru cumpărarea bunăstarii i-ar fi fost suficienţi ca să-şi cumpere pe ei pâinea cea de toate zilele şi s-o aibă pe masă încă două sau trei zile. Preţ de  mai multă vreme, Romania a fost privită ca o ţară de bingomani. Cozi interminabile la bilete bingo împodobeau mai toate locurile aglomerate din marile oraşe ale ţării. Nici satele din cele mai îndepărtate colţuri de ţară nu au fost ocolite de acest flagel. Departe de a fi un amuzament în Romania jocurile de noroc au devenit pentru o vreme jocurile disperării. De multe ori de pe culmile disperării românul aruncă în pântrecele nesătul al jocurilor de noroc poate ultimul bănuţ aşteptând apoi cu nervii încordaţi lângă ecranul unui televizor fericita strigare. De fiecare dată însă, alţii sunt aceia care se înfruptă din prada bogată a câştigului, şi dezamăgirea îmbinată cu mânia este tot ceea ce rămâne după acest vis frumos.

Sigur că jocurile de noroc nu sunt o noutate, ci istoria consemnează existenţa lor în timpuri îndepărtate. Este cunoscut faptul că cezarii de altădată ai Romei practicau jocurile de noroc cu multă pasiune şi nu de puţine ori ofereau ca premii sclavi. Evul Mediu de asemenea a cunoscut o prezenţă masivă a jocurilor de noroc şi în mai toate ţările Europei ele au devenit afaceri legale de stat în această perioadă istorică. Vremurile moderne au adus o relansare a acestor jocuri până acolo încât ele au devenit adevărate plăgi sociale.

Ceea ce scapă din vedere însă celor mai mulţi dintre cei ce susţin cu banul lor aceste jocuri de noroc este faptul că cei care câştigă în realitate de pe urma acestor afaceri sunt cei din spatele scenei, organizatorii. Folosind ca momeală reclame dintre cele mai convingătoare ei reuşesc să atragă în mrejile acestori patimi păcătoase o mulţime de oameni săraci care adesea investesc ultimul ban cu speranţa că neajunsurile lor se vor ispravi odată cu marele câştig care-i strigă din spatele ispititoarelor reclame. Or a câştiga marele premiu pe spatele celui lovit de sărăcie, a te îmbogăţi de pe urma celui nevoiaş este nu numai imoral, dar este de asemenea în totală contradicţie cu învăţătura creştină. Biblia arată că cel ce-l poate scoate pe om din sărăcie, cel ce poate da bogăţii materiale şi spirituale omului este Dumnezeu. Tocmai de aceea ca şi creştini va trebuie să avem un cuvânt de spus în dreptul acestor practici profund necreştine. Iată câteva argumente pe care le aducem împotriva jocurilor de noroc şi a prezenţei lor într-o societate care are pretenţia de a avea ca temelie moştenirea iudeo-creştină.

În primul rând reclama folosită pentru promovarea jocurilor de noroc este întemeiată pe înşelăciune. Făgăduind îmbogăţirea peste noapte sau marea şansă a vieţii aceste reclame determină chiar pe cei mai săraci dintre săraci să se implice în jocurile de tip bingo, în loterie şi în alte jocuri strălucitor prezentate prin aceste reclame. Or, înşelăciunea este cât se poate de necreştinească şi tot necreştinească este şi nepăsarea manifestată faţă de cei înşelaţi.

Un alt motiv serios pentru care învăţătura creştină osândeşte jocurile de noroc este legat de educaţia proastă pe care promovarea lor o oferă societăţii. În timp ce Scriptura arată clar că “cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce” (2Tesaloniceni 3:10), jocurile de noroc oferă o perspectivă eronată asupra muncii. “Poţi avea şi fără să munceşti”, este filozofia celor ce se implică în aceste practici bolnăvicioase. Atitudinea faţă de muncă nu este deloc sănătoasă atunci când este alimentată de mentalitatea că tu poţi avea tot ceea ce îţi doreşti prin simpla participare la loterie sau la bingo. Cred că societatea românească are nevoie nu de o educaţie proastă cu privire la muncă în vremea pe care o trăim, ci dimpotrivă de o educaţie sănătoasă care va face omul să înţeleagă că munca este cea în urma căreia se poate obţine bunăstarea. Tot despre învăţătură proastă este vorba şi atunci când ţi se spune că poţi câştiga ceva în urma nenorocirii altora. Eventualele câştiguri sunt rezultatul acestei exploatări pe care organizatorii jocurilor de noroc o aduc celor atraşi prin păcăleala reclamelor spre mirajul marelui câştig. Loteria sau bingo nu cultivă nicidecum dragostea faţă de semeni aşa cum a fost ea propovăduită de Isus Cristos care ne chema să ne iubim aproapele ca pe noi înşine.

Apoi nu putem uita o altă incompatibilitate între practicarea jocurilor de noroc şi învăţătura creştină. Ea are de a face cu obiectul încrederii noastre. În timp ce Biblia ne învaţă să ne punem pe deplin încrederea în Dumnezeu, cei ce se implică în jocurile de noroc îşi pun încrederea în lozul sau în biletul câştigător. Dacă oamenii ar aştepta ajutorul lui Dumnezeu cu aceeaşi intensitate cu care aşteaptă câştigul la loterie sau bingo atunci ar fi ferice de ei. Însă, vai, jocurile de noroc demonstrează că oamenii şi-au pus nădejdea într-un alt dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este foarte categoric în această privinţă atunci când spune “Dar pe voi care părăsiţi pe Domnul…care puneţi o masă Norocului şi umpleţi un pahar în cinstea Soartei, vă sortesc săbiei şi toţi veţi pleca genunchiul ca să fiţi junghiaţi, căci Eu am chemat şi n-aţi răspuns, am vorbit şi n-aţi ascultat, ci aţi făcut ce este rău împotriva Mea” (Isaia 65: 11-12)

Toate jocurile de noroc apelează la una dintre trăsăturile umane cele mai degradante şi anume la lăcomie. Or Biblia osândeşte categoric lăcomia pe care o speculează organizatorii jocurilor de noroc şi căreia îi dau frâu liber toţi  cei care într-un fel sau altul se lasă antrenaţi în practicarea acestor jocuri.

Cred că argumentele de mai sus sunt suficiente pentru orice om care vrea să facă voia lui Dumnezeu, şă ştie că nu este şi nu poate fi nici o legătură între Dumnezeu şi Mamona şi că jocurile de noroc sunt practici care vin în totală contradicţie cu învăţătura sănătoasă a Scripturii. Cred că ar fi momentul ca românii înşelaţi de atâtea ori să-şi deschidă ochii larg şi să înţeleagă că trebuie să fugă de marea înşelăciune a jocurilor de noroc

Editorial scris de  Nelu Filip