Prietenii și chiar unii dintre dușmani au aflat. O frămîntare intensă, care a început în urmă cu doi ani și jumătate, a ajuns la coacere în aceste zile. Este legată de slujirea mea pastorală. N-a fost lipsă de timp sau neglijență față de voi, dragi prieteni. Tăcerea mea a reprezentat și un fel de post de gură ca să aud vocea Domnului într-o problemă care implică o comunitate atît de dragă mie, o slujire la care țin atît de mult, o lucrare în care am investit aproape 18 ani, dar și cele care mi-au fost priorități supreme toată viața, relația cu Domnul și familia.
Niciodată n-am crezut că există ceva ce am putea numi în Trupul lui Cristos “membru simplu”, dar astăzi voi folosi această noțiune în opoziție cu noțiunea de slujitor în autoritate episcopală-presbiterială-pastorală.
Astăzi, chiar…. citeste tot articolul pe mariuscruceru.ro
