Viaţă fără voia ei. Partea III

Rebecca o privi cu blândeţe şi îi zâmbi, punându-i mâna pe umăr.

-Asta-i place cel mai mult să facă!
Elisabeth o privi cu mirare şi nu înţelese prea mult. Avea o vagă idee despre un Dumnezeu dur care privea de sus oamenii şi îi pedepsea de fiecare dată când greşeau, dar acuma Rebecca îi vorbea râzând de un Dumnezeu plin de milă. Îi venea greu să creadă în El, mai ales după atâta timp cât nu crezuse în El, dar o putere nevăzută şi o sete după ceva mai mult nu o lăsa să stea liniştită, ci vroia să afle mai multe despre acest Isus. Acum rănile fizice îi erau pansate, dar cele sufleteşti? Sângerau rău..
-Întotdeauna mi L-am imaginat pe Dumnezeu ca pe cineva căruia nu-i pasă de mine, care a creat doar Universul şi atât. Credeam că pot să-mi văd liniştită de viaţa mea şi pe El să nu-L intereseze. Acuma îmi dau seama că nu este aşa.
Becca o privi cu interes şi rămase tăcută pentru câteva momente, gândindu-se ce să-i spună acestei tinere ce dorea să afle mai mult despre Dumnezeul ei. O, dacă inima ei ar fi putut vorbi, ea i-ar fi putut spune despre un Dumnezeu atât de minunat care nu este deloc aşa cum oamenii şi-L imaginează! Dar nu avea decât cuvintele, şi ele păreau atât de sărăcăcioase.
-După cum poţi vedea, totul în jurul nostru a evoluat. Oamenii au inventat tot felul de lucruri care sunt menite să-i facă cât mai independenţi. Creând toate acestea lucruri, şi concepţiile lor faţă de Dumnezeu s-au schimbat. Ateismul creşte şi credinţa scade. Adevărul este că Dumnezeu există şi El este Acelaşi! Nu s-a schimbat şi nici nu o va face asemeni oamenilor. Faptul că tu îţi pui acestea întrebări înseamnă că Dumnezeu există şi că El este interesat de fiecare detaliu al vieţii tale. Elisabeth, îi spuse ea privind-o în ochi, faptul că eu am venit la tine când tu ai avut de gând să-ţi iei viaţa este o dovadă că El te iubeşte!

Ochii lui Elisabeth se umplură cu lacrimi, atât de tare îi atinseseră inima ultimele cuvinte ale Rebeccăi. “El te iubeşte!” răsuna în inima ei purtat de ecouri dulci. Cineva o iubea! Cineva nu dorise ca ea să moară! Era Dumnezeu, chiar El, Cel pe care-L crezuse atât de dezinteresat de viaţa ei personală.
-Mai zi odată!, îi spuse râzând de bucurie Elisabeth fetei din faţa ei.
-El te iubeşte aşa de mult încât a murit pentru tine!, îi spuse ea cu lacrimi în ochi. Şi are un plan pentru viaţa ta!
Elisabeth începu să plângă. El o iubea, El murise pentru ea. Şi El avea un plan pentru viaţa ei. Asta nu putea să fie adevărat. Ce fel de dragoste era aceasta? Auzise toată viaţa ei vorbindu-se despre dragoste, deseori acest cuvânt era des amintit în melodiile artiştilor cunoscuţi de la radio, dar oricât de mult încercase să găsească dragostea niciodată nu o întâlnise. Dragostea despre care ea auzise atât vorbindu-se era una egoistă, care cere totul şi nu oferă nimic în schimb. Dar această dragoste îi era nouă şi era cea adevărată. Cineva o iubea cu cicatricea urâtă de pe faţă lăsată de cuţitul fostului ei iubit, Cineva o iubea exact aşa cum era. Toată viaţa ei, Elisabeth fusese respinsă de oameni, alungată de familie. Încercase să găsească puţină afecţiune, dar nimeni nu-i dăruise cu adevărat. Timothy nu-i spusese niciodată că Dumnezeu o iubea! De ce nu o făcuse? Ar fi putut să-L cunoască încă de atunci.
-De ce Timothy nu mi-a spus asta?, o întrebase ea dintr-o dată pe Becca, care plângea şi ea în braţele ei.
-Pentru că.. el a încercat să-ţi arate dragostea Sa.

Din nou, aceste cuvinte o sensibilizară. Aşa era! De câte ori el nu încercase să-i arate prin fapte că era iubită. De multe ori îi cărase cumpărăturile, o protejase de oamenii răi şi o iertase atunci când ea îl jignea. Dar nu a ştiut pe atunci să aprecieze valorile după care el îşi trăia viaţa. Dar într-un mod special, Timothy păruse atât de diferit de restul lumii. Avea în el ceva deosebit, o lumină interioară care îi acoperise întunericul ei.
-Timothy s-ar bucura atât de mult să te vadă punând astfel de întrebări. Defapt, sunt sigură că el ne priveşte de sus şi se bucură! Oh, Elisabeth, n-ai vrea să vi diseară pe la noi acasă? Nick este acasă şi poate el ţi-ar putea spune mai multe despre Dumnezeul căruia noi îi slujim. El tocmai ce a venit din Haiti, are multe să ne spună despre modul extraordinar cum Dumnezeu mişcă inimile acelor oameni.
-Da, aş vrea să vin!, îi răspunse entuziasmată ea, fără să se gândească.
-Perfect atunci! Voi sta cu tine până diseară. Te voi ajuta să te aranjezi şi să faci curăţenie până atunci.
Elisabeth se gândise şi nu-i venise să creadă că acceptase invitaţia acestei fete de a petrece seara la familia lui Timothy. Se obişnuise cu singurătatea şi gândul că diseară se va afla în prezenţa mai multor oameni o sperie puţin, făcând-o să dea înapoi. Dar setea de a cunoaşte mai multe despre Dumnezeu îi dădea putere să meargă înainte.
-Există un verset din Biblie care-mi dă putere atunci când eu nu pot face ceva şi când mă simt nevrednică: “Pot totul în Hristos în care mă întăreşte.”. Sper că îţi va fi de folos diseară!, îi spuse dintr-o dată Rebecca.
Era exact lucrul la care ea se gândise. Să fie adevărat că Dumnezeu era interesat până şi de cele mai mici detalii din viaţa ei? Aştepta să vadă ce se va întâmpla diseară. Nu-i cunoştea familia lui Timothy, decât pe el şi pe Becca.
“Nu sunt destul de frumoasă ca să fac o impresie bună. Poate că ar fi mai bine să stau acasă. Oricum, voi rămâne toată viaţa mea aşa.”, îi trecuse prin minte acest gând. Ea putea totul în Hristos care o întărea.. această promisiune îi va fi îndeajuns.

Sfârşitul părţii a treia

Viaţă fără voia ei. Partea II.

Viaţă fără voia ei. Partea I.

Scris de Milena Cismașiu – intrebarileinimii.blogspot.ro