Nu este aşa cum ai crezut tu

 Când Isus a venit pe Pământ, S-a coborât printre noi pentru a ne oferi o relaţie personală cu noi, nu o religie sau un set de reguli după care noi să ne ghidăm în viaţă pentru a fi mai împliniţi, bogaţi şi lipsiţi de griji. Din contră, El a venit să ne înveţe o lecţie preţioasă: moartea de sine. Contrar învăţăturilor care ne spun că trebuie să ne iubim tot mai mult, să ne respectăm, să ne găsim propria valoare, Isus vine şi ne arată că adevărata fericire nu o vom găsi decât într-o viaţă revărsată pentru El. Şi asta înseamnă lepădare de sine. Îmi pare rău să văd cum pentru mulţi creştini sfinţenia se rezumă la un set de reguli care nu trebuie încălcate, care sunt grabnici la judecată şi întotdeauna pregătiţi să împungă. Noi ar trebui să oferim alinare şi milă, nu reguli costisitoare şi jertfe inutile. Noi ar trebui să ne deosebim de lume nu prin înfăţişarea noastră exterioară, ci prin transformarea internă pe care ne-a făcut-o Mesia şi pe care nu ne putem stăpâni s-o ţinem pentru noi, ci suntem plini de dorinţa de a o împărţi cu ceilalţi. Este vorba despre Yeshua, nu despre cum credem noi „că este ok să fim ca şi creştini”. Privind în jurul meu, pot număra pe degete oamenii care sunt dedicaţi întru-totul lui Dumnezeu, care au renunţat la părerile lor despre religie şi au acceptat harul Său, care este pentru toţi!

A fi aproape de Isus înseamnă ca fiecare moment al vieţii tale să-L trăieşti numai pentru El. Înseamnă să te trezeşti dimineaţa întrebându-L pe Rabuni cu ce I-ai putea fi de folos astăzi, în ce fel ai putea face voia Lui. Oh, şi El are atâtea metode prin care să-L poţi slăvi. Fie că mergi şi vorbeşti cu o persoană singuratică sau îi zâmbeşti unei bătrâne pe stradă, atâta timp cât o faci din dorinţa de a-l face pe Dumnezeu să zâmbească, ochii Lui vor vărsa lacrimi de bucurie pentru tine, nu va mai putea de dragostea Sa pentru tine! Singurul meu scop, cât trăiesc aici, e să-L fac pe Dumnezeu să zâmbească. Acesta ar trebui să fie singurul meu scop. Nu contează că oamenii mă vor judeca sau că se vor „poticni” în felul meu de a-I arăta Iubitului meu cât Îl iubesc. Dragul meu, toate astea nu contează. Tatăl ne-a avertizat că, dacă vrem să trăim în evlavie cu El, vom fi prigoniţi. Şi asta nu înseamnă doar a fi bătut sau urât, înseamnă a fi respins de către unii care se folosesc de clişee şi stereotipuri pentru a-L defini pe Dumnezeu. Ce mult mă bucur că Dumnezeu nu poate fi definit, pătruns sau înţeles!Dacă El se foloseşte de atâtea moduri extraordinare în care îmi arată dragostea ce mi-o poartă, eu de ce nu aş face-o, chiar dacă asta înseamnă să fiu catalogată de către cei din jurul meu? Eu de ce nu m-aş folosi de fiecare resursă posibilă pe care o am pentru a-I arăta Mirelui cât de mult mă bucur că într-o zi voi fi Mireasa Lui? Suntem aici ca să fim nebuni pentru Dumnezeu, nu obişnuiţi şi sobri. Suntem aici ca să fim mâinile şi picioarele Sale pentru orfanii şi văduvele Sale. Din păcate am uitat de ceea ce Îl mişcă pe Tatăl orfanilor. Aşa că, nu-mi pasă. Nu-mi pasă decât de a-L face pe Dumnezeu să zâmbească. Vreau să ofer milă, mai mult decât jertfe şi arderi de tot. Vreau să-L cinstesc pe Dumnezeu cu inima, nu cu vorba. Atâta timp cât inima mea va căuta faţa Lui, doar a Lui, voi fi bucuroasă. Dar tu? Ai avea nevoie ca Dumnezeu să-ţi schimbe părerea pe care ai avut-o până acuma despre El? Mă voi ruga pentru tine.

cris de Milena Cismașiu – intrebarileinimii.blogspot.ro