Isus – omul relatiilor….eu?

Sincer, e unul din subiectele care ma tot framanta in ultima perioada.Si astazi imi amintesc bine secventele in care fratele din Medias ce a fost invitat acum ceva timp la biserica, a povestit din experienta ce a avut-o punand un accent considerabil pe relatii.Mi-a produs disconfort acest subiect si m-am tot intrebat..”Sunt eu omul relatiilor asa cum Isus era”?..”Ii pretuiesc eu pe oameni asa cum Isus o facea?”…”Incerc macar sa construiesc relatii??..Cineva spunea ca e usor sa incepi relatii, mai greu e sa le mentii..Nu vorbesc strict despre legaturi stranse ca si relationare ,ci de atentia pe care multi dintre cei din jurul meu si-ar dori sa o primeasca.As putea putea privi in afara locului de activitate, si mi-ar fi usor sa trag concluzii, dar privesc in interior la apropiati, si totusi si acestia parca unii imi sunt indepartati/instrainati.Am incercat sa intru mai adanc in acest subiect cercetand ce se poate, si am ajuns la concluzia ca mantuirea mea depinde si de relatiile pe care le am cu cei din jur, mai exact daca am sau nu dragoste pentru fratele meu acordandu-i din pretiosul meu timp.Dragostea pentru aproapele meu dovedeste in mod clar autenticitatea mantuirii mele.. (1 Ioan 1:7; 1 Ioan 2:11; 1 Ioan 3:10) .Probabil pentru unii afirmatia mea poate fi o simpla speculatie sau o erezie, insa am ales sa privesc la Domnul Isus si la cat de mult insemnau pentru El relatiile.
Bonhoeffer spunea:”Isus a fost omul celorlalti”-Era mereu liber, liber sa se puna la dispozitia celui de langa El.Accepta sa ia masa cu oricine Il invita, ceea ce explica faptul ca nici o alta figura publica nu a avut prieteni mai diversi:de la cei bogati precum centurionul roman, farisei si vamesi, la prostituate si victime ale leprei.Oamenilor le placea compania Lui Isus, si oriunde S-ar fi aflat , in preajma Lui era bucurie.”
Evangheliile arata ca Isus lega repede relatii profunde cu oamenii pe care-I intanlea.Indiferent ca statea de vorba cu o femeie la fantana, cu un lider religios intr-o gradina, sau cu un perscar pe malul lacului, El intra direct in miezul problemei.
Mi se pare interesant modul in care Domnul Isus ii sustinea pe oameni si ii aprecia pentru ceea ce sunt nu pentru alte aspecte.Spre deosebire de unii, Lui Isus ii placea sa-i laude pe altii.Cand facea o minune, recunostea meritele beneficiarului..”credinta ta te-a mantuit”…Pe Natanael l-a numit…”un israelit in care nu este viclesug”.Despre Ioan Botezatorul a spus “Dintre cei nascuti din femeie nu este nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul”.Pe nestatornicul Petru, l-a numit”piatra”.In urma tuturor acestor lucruri ajung la concluzia ca, stiu sau nu sa-i apreciez pe cei din jurul meu?
Oare imi pretuiesc eu fratii in Hristos?Le ofer eu din timpul meu?
Sunt constient ca mai sunt si altii in biserica din care eu fac parte care si-ar dori atentia mea, partasia cu mine?
Inima imi e puternic atinsa cand in prietenii popularitatea e mai cautata decat aurul din din muntii Sureanu.
Cel mai bine e sa privim la Domnul Isus cum se raporteaza la noi, ca din asta sa invatam sa ne raportam si noi la El., iar de acolo la oameni, la fratii si prietenii nostrii din biserica.
Daca cunosti un frate, o sora, un tanar sau o tanara din biserica care pana acum ai refuzat sa ai contact cu acea persoana din diferite motive..e timpul sa faci ceva!
Isus a tinut la relatii…noi tinem?.

Scris de Costel Alexandru pentru CrestinTotal.ro