Din înțelepciunea lui Moș Ion Roată(3) Despre Furdui Traian, creștinul bătut de Securitate!

* Aceasta rubrica ii aprtine blogului lui Cristian Laurentiu.
Parcă și acum îl vad pe moșul meu, Furdui Traian din Rosia Montana, născut în Sohodol-Poieni (1900- 1972),cu statura lui semeață, reîntorcandu-se de la pravaia din comuna, cu pălaria lui neagră cu boruri late, precum cea a evreilor hasidici. La capătul podului ce trecea apa Foieșului înrosit de galița minelor, spre ulița din Valea Nanului, noi copii comunei, ne jucam de zor, țopăind și sărind de pe grinzile din capul podului ori aruncând pietre în undele învolburate. De acum toți copii vecinilor din jur îi cunoșteau bunatatea și obiceiul. Știam că se va opri sa ne întrebe ce-am învatat la școala, apoi cu gesturile calme a unui cunoscut ritual, iși punea pălaria sub bratul stang, ne aduna în jur și ne cerea cu vocea lui calda să spunem “Tatal nostru “. Apoi, cu mâna lui dreapta, cu palma-i mare si degetele groase și noduroase, bătătorite de asprimea pietrelor, scotea la vedere din buzunarul vestonului o punguță din hartie maronie. Prima falanga a degetului arătător îi era amputata în urma unui accident suferit acolo jos, în bezna si maruntaele muntelui. Ne adunam cu toții în jurul lui, iar el, încretindu-și toate ridurile feței într-un zambet aducator de soare și cer senin, ne împărțea la fiecare copil doua ori trei bomboane de lapte galbui, erau de mărimea unei albine grase, toate având forma unui știulete de porumb.

Retrăiesc acele momente și acel tablou al copilariei în cele mai mici detalii. Din pensia lui necajita, ne cumpăra la toți copii din vale bomboane de doi lei. Acesta era moșul meu, un moț hotărât, harnic și viteaz.

În 1948 , dupa ce comuniștii i-au naționalizat toata agoniseala și averea moștenită din stramosi respectiv mina, steampurile și padurea, a fost arestat, bătut la sediul Securitatii din Câmpeni și Abrud, forțat să declare și să predea întreaga cantitate din aurul extras si adunat până la data intrării pe rol a naționalizării.

Iuda “mioriticul”, în paralel, în note informative, anunțase în prealabil Securea despre locul unde moșul meu ascunsese o bună parte din aur, dar nu au pus mâna pe tot. O parte din aurul adunat cu truda și sudoare ,firișor cu firișor din venele adancului, la zidit în fantana și in bolta de piatra a pivniței de sub casa. De acum îl mai framânta un singur gând: să ne imbrațișeze , să îngenunchieze și să ceara ajutor lui Dumnezeu, apoi să ia muntele-n piept și pe carari tainice, sa ajunga în Biharia, la partizanii de rezistența, oameni ce se grupasera in jurul lui Nițu. Speranța că vor veni americanii era vorbita-n șoaptă, cu perdelele trase, în timp ce ascultau în surdină “Vocea Americii” si “Europa Libera”. ( va urma)

foto: realitatea.net