Înălţaţi-vă glasul şi nu tăceţi!

„… a zarit acolo pe un om care nu era imbracat in haina de nunta. ,,Prietene, i-a zis el, ,,cum ai intrat aici fara haina de nunta?” Omul acela a amutit.

S-a asternut o tacere dureroasa si resemnata peste multi dintre credinciosii care altadata umpleau cerul cu bucuria unei iubiri fara de seaman. Am ramas fara cuvinte…! O nadejde amanata ne-a imbolnavit sufletele care au amutit. Pietre, da…pietre vii, putine!Viclenia si stransoarea pacatului au vlaguit trupul si au prins ca intr o gheara sufletul care scoate doar gemete. Nebunia alegerilor gresite, urmele adanci ale faradelegii au ucis cuvintele sfinte, au furat puterea lor si au ramas simple mestesugiri omenesti.

Boala, necazul, lipsa painii au asprit inima si ne-a amutit pe multi. Fara cuvinte, fara vreo intelegere a ceea ce ni se intampla, uluiti si speriati ne ducem mana la gura si ne chircim inainte de vreme.

Nu acesta trebuie sa fie finalul. Acum, mai mult ca oricand, nu taceti! Inaltati rugaciuni fierbinti cu strigate mari catre Cel ce poate sa ne scape si ne va scapa. Nu va resemnati, nu amutiti, nu ramaneti muti inaintea Aceluia care asteapta un raspuns: da, Doamne, am gresit!…da, Doamne, mi-e greu!…da, Doamne, nu mai pot!

Raspundeti rautatii cu cuvinte intelepte, raspundeti necazului cu valuri de rugaciune, raspundeti caderilor cu strigatele caintei. Cantati Domnului, fie de dor, fie de jale, dar cantati!

Inaltati-va glasul si nu taceti!”

Articol scris de Florin Ianovici  sursa facebook.com/florinianovici