Dreptul de a fi ascultat!

Astăzi, cineva m-a întrebat, dacă este în regulă ca la amvonul bisericii din care face parte să fie pus la slujire un tânăr care încă nu este botezat, dar care zice bine din Scriptură. La început nu prea am înțeles întrebarea sau poate nu m-am dezmeticit bine, și i-am cerut omului să fie mai specific. M-a lămurit că e vorba despre încurajarea tinerilor în slujire, că e vorba despre un tânăr care este crescut în familie de oameni credincioși, care zice bine de fiecare dată când se ridică la amvon, dar care încă nu este în legământ cu Domnul prin angajare personală în botez. Că zice bine, nu m-am mirat foarte tare, dar că mai e nevoie de timp până când tânărul acesta are dreptul de a fi ascultat de alții, iarăși este un lucru demn de luat în calcul.

Este drept că pare tentant pentru cei mai mulți oameni să se vadă în postura de a sta în fața unui public numeros, care se ridică sau se așează la comanda lor, care stau cu gura deschisă spre a auzi bine de tot ce au ei de spus, dar amvonul cred că nu este o tribună a afirmării, cât locul de la care trebuie să se audă o voce calificată să prezinte planurile și voia lui Dumnezeu pentru oameni.

Din acest motiv, cred că amvonistul nu e suficient să fie bun de gură, că fie vorba între noi, de ăștia e plină lumea, ci amvonistul trebuie să fie un om care a demonstrat practic, nu teoretic numai, că știe ce este lucrarea lui Dumnezeu și că el însuși a gustat din dulcele și amarul acestei lucrări. Apostolul Petru era un bun teoretician, și totuși Domnul nu i-a dat dreptul să vorbească altora, până după botezul lacrimilor, al plânsului amarnic, până ce a cunoscut pocăința reală și împuternicirea cerească pentru lucrare.

Nu mă mir că există atâția oameni neîncercați, care într-un stil pamfletar își îngăduie să dea lecții bisericii lui Cristos și adesea chiar să o batjocorească, uitând că Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” (Iuda 1:9)

Calificarea amvonală, nu o dă nicidecum capacitatea de a fi bun de gură, ci dreptul de a fi ascultat îl dă implicarea în valurile lucrării lui Dumnezeu, unde mână în mână cu Domnul sau trăgând la același jug cu El facem să rămână în urmă brazda dreaptă a plugului Evangheliei.

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune
(Eminescu Mihai – Criticilor mei)

sursa: parerile.blogspot.ro