Nu numai cânt, strig lumii Bucuria
de-a Te avea Isuse, Domn al meu,
de-a şti că lutul meu, nimicnicia,
e în Iubirea Ta de Dumnezeu…
Din câte-au fost în lumea perindată
de paşii mei pierduţi fără de ţel
nimica n-am văzut sfinţit vreodată
mai mult ca ceea ce-i atins de El
chiar cu privireablândă de Părinte
sau de Fiu Unic Sfânt şi nepătat,
sau de Duh Sfânt împărtăşit doar celor
biruitori în lumea de păcat.
Strig lumii Bucuria împăcării
cu Domnul meu – cândva l-am părăsit –
dar nu ştiam că-n toată-această vreme
El m-a ţinut în palmă, m-a iubit…
Câtă răbdare aa avut cu mine!
Ştia c-o să mă-ntorc dintre noroaie.
M-a aşteptat cu braţele deschise
Şi lacrimi îi curgeau din ochi, şiroaie…
Era un plâns al regăsirii sfinte
dintre-un hoinar şi cel ce l-a iubit.
Isus Hristos m-a scos dintre morminte,
şi-atuncea am simţit că-s mântuit!
Strig lumii Bucuria întâlnirii
Cu Domnul Isus, Regele Iubirii!…
Poezie: GHEORGHE MORUȚ
