Sunt gata astazi sa mor?

Joi, dupa amiza, m-a sunat fratele meu cel mare sa imi spuna ca un prieten de familie a murit … intr-un accident de masina. Pentru detalii mi-am sunat alt frate pentru ca accidentul s-a produs langa locul unde lucreaza el.

Cel ce a plecat ACASA era de cu doi ani mai mare ca fratele meu cel mare. Erau prieteni din copilarie … fuseseram vecini. Ziarele scriu ca a fost in locul nepotrivit, la timpul nepotrivit.

Intrebarile imi curg prin neuroni …

• Sunt gata astazi sa mor?
• Sunt constienta ca oricand pot muri?
• Sunt constienta ca oricine din familia mea poate muri?
• Vreau sa accept ca moartea e o realitate?
• Cred ca e o realitate care are treaba cu mine si cei de langa mine, din familia mea?
• Cei din familia mea sunt ai mei si cumva parca imi sunt in proprietate?
• Daca ingerul mortii isi indeplineste misiunea luand pe cineva drag, ma iau cu el de gat?
• Sunt constienta ca Dumnezeu are un plan cu mine, un timp pentru mine?
• Constientizez ca atunci cand El spune „GATA!”, suflarea mea pleaca la Cel ce mi-a dat-o?
• Despre El tot ce stiu e teorie, religie sau am o relatie cu El?
• De ce imi e sufletul legat?
• Imi pierd mintile cand cei dragi pleaca? Le dau drumul sa plece? Chiar daca ii ingrop?
• De ce ma zbat incercand sa castig si aia si aia si aia?
• De ce uneori am atitudinea uneia ce parca ar trai pe pamant vesnic?
• Prioritare sunt lucrurile, cariera, avutiile sau oamenii?
• Sufletul meu e ceva neglijabil?
• Cat ma incred in Dumnezeu?
• Constientizez ca vine o clipa cand si pentru mine va veni ingerul mortii?

sursa: asteptandminunile.blogspot.ro