Cum ne-au torturat comuniștii în închisori

Probabil că suntem o țară care suferă de amnezie, având o frică patologică față de memoria istoriei. Ea trebuie scrisă, citită. Și acolo unde e cazul, condamnataă!

Sunt mai mult decât consternat de faptul că, acum în 2012, o galerie groasă a concetățenilor noștrii trăiește firbinte nostalgia după comunism. Adică după vremurile când toată lumea avea serviciu dar nu și pâine, când toți luau plicul de bani dar nu munceau mai nimic, când toți se mutau în apartamente dar fără căldură, când toți băteau din palme odiosului regim, dar nu aveau curajul să deschidă gura. Nostalgia, se vede azi, când harta României a redevenit roșie.

Nu anti-nostalgici e scopul acestui articol, ci vreau să readuc aminte creștinilor practicanți (indiferent de umbrela confesională), metodele de tortură comunistă, practicate de regismul represor, împotriva fraților noștrii de credință (și nu numai), care, cu sângele lor, au adus liniștea de care azi ne bucurăm în spațiul ponto-carpatic.

Unul dintre foștii deșinuși, ieșeanul Cezar Zugravu, ne reamintește formele de aplicare a torturii împotriva celor arestați de poliția politică:

1. înjurături abjecte;
2. loviturile așa zise ”libere”, aplicate cu palma, pumnul sau piciorul, asupra părților sensibile ale corpului (obraz, gât, grumaz, testicule, coloana vertebrală);
3. bătaia la tălpi cu diferite obiecte (cravașă, baston de cauciuc sau lemn), lvictima fiind fixată în poziții incomode);
4. bătaia la palme;
5. atârnarea anchetatului cu capul în jos;
6. bătaia cu bețe subțiri sau cu vâna de bou;
7. strivirea unghiilor cu un clește special;
8. arderea tălpilor cu flacăra oxiacetilenică;
9. bătaia testicolelor cu un creion greu, până la leșin;
10. prinderea mâinilor între două mese și bătaia la palme;

11. țipete de groază sau gemetele unor rude apropiate sau ale unor cunoscuți (înregistrate pe magnetofon);
12. bătaia în cap cu un ciomag;
13. bătaia cu un ciomag în regiunea renală;
14. bătaia cu un sac de nisip;
15. bătaia cu tocul sau vîrful cizmei peste gura victimei;
16. asmuțirea unui câine lup asupra anchetatului, legat de un stâlp sau de un belciug;
17. spânzurarea (crucificare) în niște belciuge fixate pe perete;
18. ancheta cu o pisică introdusă sub cămașa victimei;
19. bătaia cu un cablu peste gambe;
20. bătaia peste plăgi deschise;

21. aruncarea victimei pe o cale ferată, astfel încât să simuleze o sinucidere;
22. smulgerea unghiilor de la mâini și de la picioare;
23. bătaia zilnică a deținuților condamnați la termene lungi de închisoare (în Zarea Aiudului, la Gherla și la Rm. Sărat);
24. ciomăgeala deținuților puși să alerge în cerc, în jurul torționarului;
25. ancheta cu țigara aprinsă, aplicată pe scrot sau abdomen;
26. ”broasca”  (aplicată în lagărul de exterminare Valea Neagră, Peninsula), întorși de la lucru, deținuții erau obligați să țopăie pe vine, cu mâna în șolduri, fiecare ținând ăn spate alt coleg;
27. bătaia reciproca, la comandă, a doi deținuți;
28. deținuții erau obligați să stea în pozișia culcat, cu fașa în noroi, în timp ce erau interogați;
29. ”carcera” (în lagărul Valea Neagră era o cutie fără acoperiș, în care pedepsiții trebuiau să stea în picioare o noapte întreagă, înghesuiți câte doi);
30. ancheta cu proiectoare puternice îndreptate în ochii victimei;

31. interogatoriul fără întrerupere, zile și nopți întregi;
32. anchetaq cu șocuri electrice;
33. ancheta cu regim alimentar cu sare în exces;
34. ancheta cu izolare în celule umede, întunecoase, cu șobolani;
35. ”camera de chibyuință” (în timpul anchetei, deținutul era obligat să steas în picioare, ore sau zile întregi, într-o cameră de izolare, cu mîinile legate la spate cu cătușe ”autostrângere”);
36. izolarea deținutului într-o celulă strâmtă, vreme de săptămâni, luni sau ani;
37. legarea de pat în poziții incomode, pentru perioade lungi (1-6 luni);
38. interdicția de a fi scoși la WC mai multe zile la rând;
39. bărbieritul cu barba neînmuiată, torșionarul scuipând obrayul celui în cauză, numind bravura ”apă și săpun”;
40. violarea fetelor și femeilor deținute;

41. ”crucificarea”.

Grozăviile torționarilor sunt mai multe, ori mai macabre. Mai cunosc și altele în afara celor ”zugrăvite” de Cezar Zugravu. Cei care aveți și alte amănunte, să adauge la comentarii…

PS: Mulțumesc și pe această cale prietenului și fratelui Dorin Dobrincu, fostul Director al Arhivelor Statului din România, care mi-a oferit aceste informații. Din nefericire, chiar în 2012, Dorin Dobrincu, a trăit pe propia-i piele epurarea politică! A plătit pentru că a avut curajul să condamne atrocitățile totalitarismului, alături de Vladimir Tismăneanu, ș.a. A plătit pentru că studiile sale au fost folosite de președintele Băsescu în Parlament la condamnarea comunismului.

*(mă rog Domnului, și cred cu toată inima că nu se va găsi cineva, care, citind aceste metode, să le folosească împotriva semenilor!).