Voi învia!!!

…îmi pierd cuvintele într-o mie de gânduri. E așa de ușor să cârtești împotriva lui Dumnezeu, să ai o atitudine de nerecunoștință, răzvrătită…Dar de ce oare, El ingăduie atâtea lucruri care mă zdrobesc?
…ne rugăm ca El să distrugă orice plan care nu-și are identitatea în natura Lui, să distrugă uneltirile celui rău…și uneori, propriile noastre planuri cad la pământ. DE CE?… Cam greu să recunoaștem că unele, oricât de bune sunt în aparență, sunt doar planurile noastre, că uneori, încercăm să facem noi, ce nu putem face, doar-doar, vom găsi soluția salvatoare….
Învăț să îmi iert visele pentru necomitere, să recunosc că El face o cernere în mine, de dragul meu, chiar dacă asta mă doare enorm. Este timpul să mă iert că am eșuat, că nu am putut, ca sunt om plin de slăbiciuni, să mă iert că am dat o prea mare importanta unor lucruri omenești… Și tot ce este din Duhul Sfânt, va lua ființă, la timpul potrivit. Mi-e groază să mă privesc și să văd atâta slăbiciune…În general, noi, oamenii, nu suportăm să vedem slăbiciunea, așa cum nu au putut să recunoască pe Mesia, într-un OM care murea pe Cruce…
Am scris rândurile astea, ca o acceptare a ceea ce sunt, și a ceea ce este El. Accept Suveranitatea Lui în viața mea, chiar dacă tot ceea ce văd acum, este pulberea…Dacă El a ieșit din mormânt, voi învia și eu când îmi vine vremea!

scris de: Luminita Ciuciumis – jurnalulinimii.blogspot.com