Dulcele sărut al aşteptării

Sentimentele cunosc toate cele patru anotimpuri, se îmbracă atât de des în esenţa lor. Dorul sau tânjirea însă, parcă le cuprinde pe toate deodată. Când aştepţi altfel decât majoritatea, şi mă refer la acea perioadă dulce-amăruie a tinereţii în care eşti în anticiparea poveştii de dragoste scrise de Tata; ai mereu senzaţia că următoarea etapă e ,,cutia cu ciocolată’’ în care nu ştii niciodată ce sortiment găseşti . În fiecare dimineaţă dacă îţi începi ziua cu Scriitorul poveştii, El va da la o parte ambalajul cutiei şi îţi va oferi o bucaţică din  ,,ciocolată’’…o lecţie pe care o vei învăţa în următoarele ore, o surpriză sau chiar un mic semn ca eşti pe drumul cel bun, că şi ,,celălat’’ din poveste se gândeşte la tine.

E o călătorie până la urmă aşteptarea aceasta, un drum al experimentării lucrurilor de valoare care te pregătesc să devii partenerul potrivit pentru persoana potrivită. Nu cred în bărbatul ideal, şi nici Dumnezeu. Mă rog însă pentru bărbatul a cărui inima e potrivită cu a mea într-un scop mai presus de noi, dumnezeiesc; două inimi ce se vor lipi fără goluri sau colţuri precum doi magneţi din fier curat.

Una din cele mai mari greşeli posibile în această perioadă de pregătire a sufletelor este să te apuci de ,,lucru manual.’’ Presat fiind de stările  tale, în care predomină nerăbdarea, de prietenii mai mult decat  ,,binevoitori’’ , chiar de cei din casa ta; începi să te uiţi în jur şi bineînţeles că le observi. Cum ai putea face să nu vezi acele persoane atât de drăguţe, creştine şi poate dotate din punct de vedere material?! Se pare că nu eşti singurul care aşteaptă o altfel de dragoste, şi dintre acei  ,,mai mulţi‘’ , privirea ta selectează pe cineva anume care pare atât de potrivit. Apoi privirii îi urmează inima ta şi odată ce sentimentele

s-au pus în joc, ajungi chiar dacă doctrina ta e sănătoasă şi ţi-ai păstrat principiile, să îl ,,închizi’’ pe Dumnezeu în cercul trăirilor şi sentimentelor tale.

În etapa îndrăgostirii romantice, studiile ştiinţifice de imagerie celebrală au dovedit  că procesele neuro-chimice ce au loc în organism, anulează gândirea raţională şi ,,sângele rece’’ când la orizontul tău apare persoana care a devenit obiectul admiraţiei şi dorinţei tale.

Ceea ce se întâmplă e absolut firesc pentru prima etapă a iubirii romantice.

Dar oare te-a avertizat cineva că s-ar putea să nu treceţi de această etapă?! Dacă alegerea

lui Dumnezeu pentru tine ai înăbuşit-o cu justificările şi scuzele tale care în mod ironic par foarte raţionale şi de bun-simţ deşi tu nu evaluezi situaţia raţional, într-o zi ceva sau cineva tot îţi va deschide ochii si te vei confrunta cu realitatea goală. Rezultatul va releva din nefericire, prea târziu în multe cazuri, că ar fi fost de dorit să păstrezi dulcele sărut al aşteptării indiferent cât timp ar lua, pentru înţelegerea voii Scriitorului; în loc să faci schimbul atât de nesăbuit pentru un surogat.

Numai cei care trec printr-o astfel de experienţă dramatică pot să confirme din toată inima că aşteptarea are un gust dulce, pe care dacă ar mai fi cu putinţă nu l-ar înlocui cu o coajă în care nu au găsit miezul. Amăraciunea ,,cojii’’ s-ar putea să fii obligat să o păstrezi toată viaţa şi să te întrebi cu mintea limpezită de duşul realităţii în care trăieşti:  ,,Nu e mai bine să aştepţi câţiva ani, indiferent dacă treci prin văi dulci sau amare, decât să te grăbeşti să alegi pe cineva care ţi se pare potrivit dar cu care vei gusta amărăciune o viaţă întreagă?’’

Lucrurile pe care le ,,furi’’ doar par mai dulci şi mai plăcute şi nu îţi hrănesc sufletul. Ceea ce modelează Dumnezeu în caracterul tău când aştepţi, te satură pe deplin; odată cu experienţele prin care te trece, care mai târziu le vei numi pâine ce ţi-a adus toate ,,substanţele nutritive’’ de care aveai nevoie pentru căsătorie.

Bucură-te chiar şi atunci când parcă nu există motive, în aşteptarea persoanei care nu îţi va fi potrivită ci cea mai potrivită fiindcă Scriitorul e neobosit chiar şi în cele mai minuscule detalii ale poveştii tale de dragoste, şi îţi va onora cu blândeţe credincioşia.

,,Nu ştia cum îl cheamă, de unde vine. Nu-l întâlnise niciodată. Dar necunoscut, venea parcă din ea, ca un vers de care-ţi aduci aminte avându-l pe buze înainte de-a şti unde l-ai auzit.”

Scris de Ella  Roman