
Dar cine să ni le ofere? Când toţi caută doar ce le place lor înşişi şi când fiecare îşi vede de treaba lui.Măcar o dată pe zi vedem un om trist,un om singuratic.Ce are oare în suflet?De ce stă cu căştile în urechi şi are privirea îndreptată în pământ?Poate are ceva pe suflet,poate simte nevoia să vorbească cu cineva.Oh,dar nimeni nu-l vede.Chiar aşa?Sau nimeni nu vrea să creadă că-l vede?Şi el aşteaptă.Şi vede că nimeni nu vine să-l întrebe:”Hello,ce faci?”,oare ce simte înlăuntrul său?
Oh…dar de unde să ştiu tocmai EU?
Sunt momente în viaţă când parcă aşteptăm cu ardoare ca cineva să ne întrebe cum ne simţim.Vrem să vedem cui îi pasă şi de inima noastră.Şi nu ne întreabă nimeni….toţi parcă merg în direcţia opusă.
Suntem noi ciudaţi?Ne pierdem cumva încrederea în noi?Doar dacă nu cumva ea depinde de oameni şi părerea lor.De-ar depinde ea de părerea lui Dumnezeu!Nici măcar eu nu înţeleg de ce am scris acest articol.Nici măcar eu nu-l pot înţelege,dar aş vrea ca tu să înţelegi ceva:
Totul este trecător!Undeva,toată această durere se va termina.Cândva,lacrimile plânse în taină îşi vor spune povestea.Bătăile puternice ale inimii vor explica ce le-a făcut să tresară aşa dintr-o dată.Şi cineva..poate..va veni să cerşească scuzele tale.Îl vei ierta pe cel ce te-a făcut să suferi?Îl vei binecuvânta pe cel ce te-a blestemat?Tot ceea ce vei face şi va fi ieşit din comun va rămâne în Istorie.Tot ceea ce faci numai ca să fie făcut,va fi un trist act pierdut.Acum tu decizi.Oricum,tu eşti trecător…
Articol scris de: Milena Cismașiu