Nu sunt înfrânt şi nici n-am fost
Puterea mea e la Hristos.
Când cei din jur mă cred înfrânt
La Domnul eu mă rog crezâd
Că-mi poate da din El putere
Să mreg pe calea cu durere.
Nu sunt înfrânt când sunt lovit
Nici când am corpul sângerând.
Nici când de greu mă istovesc.
Ci sunt înfrânt când rău vorbesc
Pe cel ce frate drag îmi este
Şi-l fac să plângă ca o trestie.
Nu sunt înfrânt când cad pe cale
Nici când îmi curg lacrimi amare.
Ci sunt înfrânt cânt mă întorc
Să mânc doar roşcovi de la porc
Să risipesc toată averea
În lume când găsesc plăcerea.
Şi sunt înfrânt când nu pot spune:
„O iartă-mă te rog Stăpâne”!
Şi când e totul alergare
Şi goană după ce-i sub soare.
Nu sunt înfrânt cât mă mai rog
Şi-L rog să mă primească rob.
Nu sunt înfrânt cât mai aleg
Pe calea-ngustă ca să merg.
Ci sunt înfrânt când merg cu lumea
Crezând c-aşa primesc cununa,
Şi mă distrez şi râd cu ei
Spre iad mergând cu paşii mei.
Nu sunt înfrânt cât mai există
Un Dumnezeu ce mă aşteaptă
Să vin cu plâns şi umilinţă
Să-I cad la piept cu-a mea povară,
Să-I spun c-atât eu am greşit
Dar cred că sunt de EL primit.
Poezie by Florina Margea