Festivalul Gloria…in excelsis Deo?!

Anul acesta, evenimentul organizat de către Contrast Media s-a apropiat, probabil, cel mai mult de ceea ce îşi doresc aceştia pentru ceea ce poartă numele de Festivalul Gloria. Încă de la începutul promovării acestui eveniment am rămas plăcut surprins de promovarea, locaţia şi mai ales artiştii care ne erau prezentaţi în promo. Organizatorii şi-au propus mult, chiar foarte mult şi au reusit atat cât îşi permite media creştină din România la momentul actual. Nu ştiu să zic dacă au atins punctul maxim, dar au fost aproape de ceea ce putem la ora actuala. Am apreciat încă de la început răspunsul pe care l-au dat artiştii, primii reprezentanţi fiind cei de la Skydive, la problemele de sunet care au existat în special la începutul festivalului. Aceştia au început cu o cântare care, din câte ne-am putut da seama la refren printre frecvenţele asurzitoare, purta numele festivalului – “Gloria”!!! Eu am apreciat curajul celor de la Skydive – acela de a fi prima trupa care să “spargă gheaţa”.

După acest moment a urcat pe scena Sunny împreună cu un grup de la şcoala biblică, grup care avea să îl ajute la orchestraţie. Ceea ce a făcut Sunny a fost să ne reamintească că Emanuel este cu noi şi că nu avem de ce să ne temem. Pruncul s-a făcut mare şi acum Domnia este pe umerii Lui!  Una dintre surprize a fost prezenţa unor artiste care în ultimul timp au cam dispărut din peisajul muzicii creştine româneşti: Ami si Crista. Au avut o prestaţie bună şi probabil că dacă sunetul ar fi fost şi mai bun, prestaţia lor ar fi fost chiar foarte bună.

Când vine vorba însă de următorul artist care avea să intre pe scenă, nu ştiai la ce să te aştepţi – de la costum naţional până la David şi Goliat!!! Surpriza pe care ne-a făcut-o Cristi Cazacu a fost una frumoasă şi precum ne-a şi provocat, am cântat împreună “de dragul anilor tinereţii”. Sala a reacţionat diferit decât până atunci şi totul vibra într-un singur ecou : “Ridică-ţi ochii către cer”. A fost un moment frumos, moment de nostalgie dar şi de linişte şi pace.  Următorul artist avea pregătită o surpriză, aşa cum era anunţat pe site-ul oficial al festivalului. Fără să comentez prea multe despre aspectele tehnice şi surpriza pe care Chris ne-a făcut-o, mai mult sau mai puţin prin artistul de pe scenă şi desenul acestuia, am rămas consternat de ceea ce aveam să văd la sfârşit pe ecran: “Merry CHRIStmas!” Oare despre cine să fie vorba de Crăciun?

La fel ca şi cei dinainte, artistul care avea să intre pe scenă, Alin Timofte , nostalgic fiind, avea să interpreteze unele dintre piesele consacrate pe vremea când acesta era încă în Contrast, dar şi alte piese de pe ultimul album.

Publicul era deja obosit după cele 3 ore de concert, fără vreo pauză, însă apariţia trupei Decean pe scena festivalului a facut ca întreaga sală să se ridice în picioare. Prestaţia lor a creionat destule argumente încât să susţină ceea ce deja toţi din public ştiau: pe scenă se afla cea mai longevivă şi totuşi în vogă trupă de muzică creştină. Seara nu s-a încheiat până nu am cântat împreună cu cei de la Decean : O ce veste minunată!!!

SURSA: Flacăra Închinării