Ispitele ne obligă să validăm zilnic opțiunea pentru Dumnezeu, sunt oportunitatea zilnică – nedorită – de a reconfirma legământul cu Dumnezeu sau abandonarea acestuia. Dacă ar fi să le personificăm, ispitele sunt devoratoare de neprihănire, care pândesc tot ce e în mișcare în viața ta spirituală, tot ce e viu pentru Dumnezeu. Însă ele sunt și sursă de tonifiere spirituală când sunt biruite, contribuind la maturitatea spirituală.
Diferența dintre ispită și încercare este că în prima ești tentat să intri, ea oferă un schimb, un troc, ceva de genul: „Vino și vezi!”, pe când cea de-a doua nu ține de alegere, de tentație, ci este un dat de la care se pleacă. Totuși și-n încercare poți alege ce atitudine să ai și cum să te raportezi la Dumnezeu. Boala de exemplu nu este ispitire, ci încercare pentru că nu ține de alegerea mea de a fi bolnav sau nu.
Ispitele au forță tocmai pentru că se bazează pe nevoile noastre fundamentale și legitime. Acestea pot fi grupate pe trei niveluri:
- nevoia de ordin material – legată de trup sau de fiziologic: hrană, căldură, sexualitate – având corespondentul alterat de păcat al poftei firii pământești (1 Ioan 2:16): îmbuibare, avariție, pornografie și desfrâu;
- nevoia de ordin sufletesc – la confluența dintre trup și duh, la nivelul personalității și al minții: ordine și frumos – având corespondentul alterat de păcat al poftei ochilor (1 Ioan 2:16): luxul și opulența sau opusul, căutarea urâtului, a haosului, a dezordinii;
- nevoi de ordin duhovnicesc – legată de lumea spirituală: comuniunea cu Dumnezeu și cu semenii – având corespondentul alterat de păcat al lăudăroșeniei acestei lumi (1 Ioan 2:16): mândria (care are sens doar în raport cu altcineva, cu un al doilea și apare prin comparare; mândria nu este un păcat al solitudinii, ci este comunitar); mândria este nevoia de părtășie, dar alterată de dorința de a te relaționa superior la ceilalți
Trebuie să ținem seama că vom fi vulnerabili în fața ispitei tocmai la nivelul nevoilor care nu sunt satisfăcute deloc, insuficient sau nepotrivit. Omul flămând este ispitit să fure pentru a se hrăni sau când ții post ești ispitit să „guști”.
În ispitire, vrăjmașul va folosi anumite tactici pentru a ne ademeni. O modalitate de a se apropia de noi va fi aceea a măsurii. Nu greșim că mâncăm (e legitim, ne e foame), dar putem greși neștiind când să ne oprim. La fel cu îmbrăcămintea se poate greși prin cantitate. Un alt mod de a fi ispitit este cel al modalității. Cum obținem ceea ce dorim? Mințind, furând sau subminându-i pe alții? Poate nu e greșit ceea ce dorești, dar poate fi păcătoasă modalitatea prin care vrei să reușești. O altă tactică de ipitire poate fi cea a ilegitimității. Putem să dorim lucruri care au ca fundament o nevoie lăsată de Dumnezeu, dar care e alterată de natura noastră păcătoasă. Un exemplu poate fi luxul exagerat (1 Timotei 6:9-10). Putem să avem modalități corecte de a încerca să le dobândim (prin rugăciune, prin muncă asiduă), dar totuși să nu dorim după voia lui Dumnezeu. Acestea sunt false nevoi pe care spiritul acestei lumi le înfățișează ca fiind necesare. Dumnezeu nu va putea fi făcut niciodată agentul împlinirii unor astfel de nevoi. Un exemplu este Eva, a cărei nevoie de a cunoaște binele și răul era de fapt o falsă nevoie. Binele îl știa și-l trăia, nu era nevoie să cunoască și răul. Este aceeași ispită pe care o trăiesc copiii fraților, falsa nevoie de a cunoaște și răul, falsa nevoie de a știi cum e și în afara bisericii.
Scopul ispititorului, care este diavolul, este întodeauna ruperea părtășiei cu Dumnezeu (1 Ioan 1:15-17), prin păcat și moarte spirituală (Iacov 1:14- 15).
Biruința în ispite se caștigă (1) cunoscând Scriptura. Domnul Hristos a răspuns ispititorului doar cu Scriptura (Matei 4). Apoi nu trebuie să uităm că (2) ispita nu este peste puteri (1 Corinteni 10:13). Dumnezeu va doza cantitatea după ce putem. Într-o ispită „prea grea” este ascuns un compliment pe care ți-l face Dumnezeu: „Te cred în stare!” Ceea ce dă putință în toate nu este decât Duhul lui Dumnezeu. „ Isus plin de Duhul Sfânt … a fost dus de Duhul în pustie” (Luca 4:1), „ca să fie ispitit de diavolul” (Matei 4:1). De aceea (3) trebuie să căutăm plinătatea Duhului Sfânt (Efeseni 5:18b), pentru a fi duhovnicești nu firești (Romani 8:1-11). Un alt aspect cât se poate de practic este (4) să ne conștientizăm vulnerabilitățile și să ne stabilim limite clare și concrete (1 Corinteni 9:27). Clar însemnând până unde, iar concret însemnând ce fac practic pentru a evita jocul de graniță sau de limită. Uneori cel mai spiritual lucru pe care-l poți face este să fugi cât poți de tare (vezi Iosif ; 2 Timotei 2:22).
sursa: oaza.elim.ro
“ Citești Scripturile cu alți ochi atunci când vezi efectiv locurile în care s-au derulat evenimentele descrise.
Prin agentia Oxentia Tourism ai acum ocazia să vizitezi Israelul.
Pentru rezervări sună la: +40 746.675.313 sau la: + 40 744. 731.492
Retrăiește istoria biblică în Tara Sfântă alături de Oxentia Tourism ’
