De câte ori L-ai dezamăgit pe Dumnezeu?

Este o întrebare pe care şi eu mi-o pun în mintea mea de atâtea ori: „Oare de câte ori Te-am dezamăgit Doamne?” Când spun o vorbă nechibzuită, când mă supăr, când las gândurile negre să îmi cuprindă mintea, îmi dau seama cât de mult Îl dezamăgesc pe EL. Când El aşteaptă de la mine să mă plec înaintea Lui cu toată fiinţa mea, iar eu am alte preocupări, îmi dau seama cât de dezamăgit de Domnul meu, dar cu toate acestea El aşteaptă să-mi pun capul pe pieptul Lui, aşteaptă să mă întorc acasă precum fiul risipitor, aşteaptă doar un semn din partea mea, ca să se îndure iar de mine.

Îl dezamăgim pe Dumnezeu prin faptul că ne trezim dimineaza şi nu avem timp să stăm de vorbă cu El, dar El răbdător ne tot aşteaptă la rugăciune în zorii dimineţii şi cu toate că noi Îl dezamăgim, El nu ne dezamăgeşte niciodata şi nici nu o va face pentru că ne iubeşte prea mult ca să ne rănescă. Avem preţ în ochii Lui, de aceea şi-a dat Unicul Fiu pentru noi, ca să ne arate că El nu ne dezamăgeşte, chiar dacă noi de multe ori o facem.

Îl dezamăgim pe El de fiecare dată când judecăm pe aproapele nostru, când întoarcem spatele celor care ne cer ajutorul, când nu ne facem timp să vorbim de El celor din jur, când ne e ruşine să spunem că suntem pocăiţi. Îl dezamăgim prin faptul că nesocotim Cuvântul Lui şi de multe ori luăm din Biblie doar ceea ce ne place nouă, ocolind adevărul pentru că poate e prea dureros pentru noi. Îl dezamăgim prin faptul că nu mai ştim să ne bucurăm de prezenţa Lui şi ne este teamă să venim sinceri înaintea Domnului. Îl dezamăgim prin cântările pe care le cântăm fără pic de vlagă în noi, fără să le trăim şi fără să le simţim cu toată fiinţa noastră. Îl dezamăgim prin faptul că de multe ori venim la Casa Lui, dar gândul nostru nu este la El, suntem prezenţi în biserică doar fizic, doar ca să ne vadă fraţii că nu lipsim de la părtăşie.

Îl dezamăgim prin faptul că nu Îl credem pe Dumnezeu pe cuvânt, că atunci când El ne spune să nu ne temem, noi ne temem, când El zice să nu ne îngrijorăm, parcă noi ne îngrijorăm şi mai tare. Sunt multe alte lucruri pe care fiecare le cunoaştem şi ştim că Îl dezamăgesc pe El, dar punând în balanţă toate aceastea, îmi dau seama că El nu ne poate dezamăgi, pentru că ne iubeşte prea mult, pentru că a curs sânge nevinovat pentru păcatele noastre, pentru că vrea să fim cu El o veşnicie şi de aceea nu ne va dezamăgii.

Haideţi să nu Îl mai dezamăgim nici noi. Dumnezeu nu ne cere imposibilul, El ne cere doar ascultare. Oare e prea greu să ascultăm de El? Oare e un sacrificiu atât de mare?

Doamne, Te-am dezamăgit de atâtea ori, pentru că Diavoulul mi-a întunecat mintea cu atâtea amăgiri, dar de azi Doamne, voi face din tine bucuria mea, Tu Doamne eşti pricina laudelor mele, în tine mă voi bucura toată viaţa mea şi Îţi mulţumesc că Tu nu m-ai dezamăgit şi atât de mult m-ai iubit că până la moarte ai mers pentru mine, ca să îmi araţi că eşti un Prieten care nu mă poate dezamăgi, AMIN!