Cu totii avem dusmani sau persoane care ne resping. Cu totii catalogam acesti dusmanii in functie de intensitatea presiunilor care sunt facute asupra noastra. Cu totii am vrea sa traim liber si nimeni sa nu mai puna presiune asupra noastra. Cu totii am vrea sa fim respectati si sa traim cu sufletul si cu mintea libera. Si eu ma numar printre persoanele care doresc sa fie libere in gandire si cu sufletul neimpovarat. Se intampla uneori un lucru ciudat, intalnesc o persoana si realizez ca persoana respectiva imi este foarte antipatica, desi nu mi-a gresit cu absolut nimic. Fac mari eforturi pentru a accepta persoana respectiva, dar in zadar, nu-mi place. Stau de multe ori si ma gandesc la aceste personae si nu reusesc sa vin cu nicio explicatie pentru atitudinea mea. Mi-e rusine de mina insumi de acest sentiment pe care nu pot sa-l controlez,pentru ca persoana respective s-ar putea sa stea alaturi de mine in Imparatia lui Dumnezeu. Insa nu pot sa nu ma intreb “oare voi ajunge eu acolo cu o astfel de atitudine?’’. Daca aici jos nu pot implini porunca Mantuitorului meu, care imi spune sa –mi iubesc semenul, oare mai pot eu pretinde ca sunt copil de Dumnezeu? Stand si meditand la starea mea spirituala, am inteles ca aceasta este o problema care trebuie rezolvata. Si daca tot eram la capitolul auto evaluare, mi-am afisat in fata mea toate problemele mele. Interesant, cu cat ma gandeam mai mult la aceste problem, realizam ca vin tot mai multe asupra mea. Si tot asa cu gandurile mele pana am ajuns sa fiu descurajat si demoralizat la maxim. NU mai tu Biblie, nu mai rugaciune, iar de mers la biserica, nici vorba. Si cu starea mea crunta, in viziunea mea, mi-am adus aminte de vorbele Bibliei, daca Dumnezeu ingrijeste de imbracamintea florilor de pe camp, daca tot El ingrijeste de hrana pasarilor, oare eu,pentrucare a murit Fiul lui Dumnezeu, sunt mai prejos decat acestea? M-am pus din nou pe ganduri si ciudat, acum realizez ca toata soarta mea era crunta pentru ca eu o credeam asa. In realitate am hrana, am imbracaminte si nu de putine ori risipesc bani pe lucruri nefolositoare. In acel moment am realizat ca cel mai mare dusman al meu, este propria-mi persoana. Datorita mie, eu am ajuns sa ma autocompatimesc, tot datorita mie, am ajuns sa fiu nemultumitor, iar tot datorita mie am ajuns descurajat si fara speranta, plangandu-mi de mila. Insa Dumnezeu nu inceteaza sa ma surprinda in fiecare zi. El mi-a pus pe inima sa nu mai fiu nemultumit,pentru ca nu am motive, iar in comparative cu alte personae, sunt de-a dreptul bogat. In fata noului meu dusman, EU, am hotarat sa iau masuri de aparare impotriva mea. Atat de usor ne facem singuri rau, atat de usor ne lasam coplesiti de gandurile negative din mintea noastra, incat realizez ca Eu sunt cel mai mare dusman. In consecinta am luat hotararea sa folosesc in limbajul meu, ca cuvinte de sprijin, sintagma “multumesc Domnului’’. Si asfel in toate vorbele mele sa se gaseasca aceste cuvinte rostite oriunde si oricand, indifferent de persoanele de fata. Totodana am degand sa ma lupt cu mine insumi astfel incat in mintea mea sa nu mai fie ganduri negative. Si fiecare zi sa fie pentru mine o lupta cu propria-mi gandire. Am ales sa nu ma mai plang de nimeni si de nimic si cel mai important sa nu ma mai auto compatimesc.
Eu am inceput lupta cu mine. Nu e usor, dar este foarte placut, am 14 zile de lupta si pana astazi sunt biruitor. Dumnezeu nu se lasa rugat si ajutorul sau este peste asteptarile mele. Imi propun sa duc aceasta lupta pana la capat si stiu ca pot, pentru ca Dumnezeu imi spune ca “eu pot totul in Hristos’’. Dumnezeu este zilnic cu mine si este minunat.
Trimite si altora linkul acestui articol:
Editorial scris de Marin Somai …© www.crestintotal.ro
Citeste mai multe editoriale de Marin Somai, Te astept in fiecare Jo
