Facem evanghelizari,organizam evenimente, vorbim prin radio, internet sau multe alte cai si totusi constatam cu stupoare ca oamenii nici nu vor sa auda de pocainta. In momentul in care invitam pe cineva la biserica, raspunsul cel mai optimist primit este ,,bine, vin dar sa stii ca eu nu o sa ma pocaiesc niciodata’’. In momentul in care intri in vreo discutie cu ei, acestia sunt siguri ca ei nu trebuie sa se pocaiasca pentru a putea fii mantuiti. In astfel de moment nu putem sa nu observam o reticenta super stranie la oameni, cu privire la pocainta. Si totusi ne punem intrebarea ,,de ce fug oamenii de pocainta’’?
In urma cu cateva zile cineva vine la mine si desi nu il mai vazusem niciodata, acesta imi spune ,,auzi ai grija, niciodata in viata ta sa nu lucrezi la pocaiti sau sa lucrezi pentru ei, acestia sunt cei mai rai oamenii de pe pamant’’. Desigur am ramas cu gura cascata, nu stiam ce sa-i spun. Am intrat cu el in vorba si incepe sa-mi povesteasca cum ca lucreaza la un pocait, pentru 30 de ron pe zi si desi acesta stie ca are acasa 6 copii si nu are cu ce sa-i hraneasca, tot il amageste si il amana cu plata. Mai mult desi ii promite ca maine ii va da ce ii datoreaza, acel maine nu mai vine. Pe langa ca este mincinos si amagitor, acesta il mai cheama si sa mearga la biserica sa se roage ca maine poate veni Domnul si e foarte important ca sufletul sa fie impacat cu Dumnezeu. Voiam sa-l incurajez pe omul respectiv si sa-i zic ca da ar trebui sa mearga la biserica ca nu toti pocatii sunt asa, insa parca cuvintele nu mai voiau sa iasa din gura. Instantaneu mi-a trecut prin minte de ce fug oamenii de pocainta. La prima vedere pot spune ca sunt indreptatiti sa faca astfel, insa nu pot sa trec peste ceea ce scrie in Biblie cum ca Isus a venit in lume ca sa mantuiasca tot ceea ce era pierdut. Oare a murit Fiul lui Dumnezeu degeaba? Oare nu noi purtam cea mai mare vina de ce fug oamenii de pocainta? In primul rand trebuie sa recunoastem cu toata rusinea ca noi nu mai suntem o lumina in aceasta lume. La nivel de comunitate crestina avem un renume foarte prost. De ce? Pentru ca tot mai multe exemple negative avem intre noi, pentru ca nu ne mai intereseaza sa prezentam un Dumnezeu plin de dragoste si iertator. Desi sufletul comertului este reclama, noi trebuie sa recunoastem, chiar daca este dureros, ca facem cea mai proasta reclama pocaintei. Noi suntem cei care promoveaza o pocainta calauzita de interese personale, o pocainta teoretica, de fatada. Din pacate prea mult timp sa schimbam atitudinea oamenilor cu privire la pocainta nu este. Revenirea Domnului este mult prea aproape si s-ar putea sa pierim impreuna cu pocainta noastra. Cred ca ar fi timpul sa ne desteptam si sa spunem oamenilor ca pentru a se pocai nu e nevoie sa schimbe modul de inchinare sau biserica, ci ar trebui sa inceapa sa implineasca ceea ce stiu ca trebuie implinit. Ar fi timpul sa le spunem ca pocait inseamna schimbat, cu o gandire pozitiva,gata sa ne recunoasem greselile si sa le regretam in numele lui Isus Fiul lui Dumnezeu. Ar fi timpul ca oamenii sa vada in noi o lumina calauzitoare, un exemplu ca langa Dumnezeu este fericire. Ar fi timpul sa nu ne mai vorbim de rau unii pe altii si sa marturisim mai mult cum lucreaza Domnul in viata noastra. Ar fi timpul ca pocaitii sa se pocaiasca. Oamenii sa vada in noi un model de viata curat si neprihanit.
Hadeti sa nu mai fugarim oamenii de pocainta, ci prin viata noastra sa atragem cat mai multi oameni la mantuire. Haideti sa fim pocaiti, haideti sa ne pocaim de faptele noastre.
Trimite si altora linkul acestui articol:
Editorial scris de Marin Somai …© www.crestintotal.ro
Citeste mai multe editoriale de Marin Somai, Te astept in fiecare Joi
