„…căci fiecare este robul lucrului de care este stăpânit ” spune un verset biblic.
Prin harul lui Dumnezeu au trecut mai bine de 4 ani de când televizorul nostru se află pe post de bibelou în casă. Decizia de-a renunţa la cablu tv nu se datorează faptului că aş crede că e păcat să urmăresc emisiuni tv; nu, nu. Am constatat în dreptul meu că păcatul era slăbiciunea mea de-a controla timpul pe care îl petrec în faţa tv-ului. Dimineaţa, primul lucru pe care îl făceam era să pornesc televizoru’ ; dacă nu-l deschideam eu ,o făcea un alt membru al familiei şi uite-aşa începeam ziua cu televizorul şi săream peste timpul de părtăşie cu Dumnezeu. Îmi spuneam: „las’ că citesc diseară din Biblie şi apoi mă rog” …şi se apropia seara şi realizam că n-am puterea să mă desprind din faţa lui pentru că întotdeauna erau emisiuni interesante care-mi gâdilau firea. Această luptă de-a controla eu „când mă uit, la ce mă uit şi cât timp mă uit ” a durat o bună bucată de timp, ceea ce mi-a determinat stări sufleteşti de nelinişte; nu mai aveam pace şi eram conştientă că Dumnezeu este întristat din cauza mea, dar cel mai grav era faptul că ştiam sigur că dacă nu păstrez legătura cu Dumnezeul meu prin citirea zilnică din Scriptură şi prin rugăciune, asta va degenera într-un creştinism formal golit de Esenţă; deseori mă întrebam: ” dacă accept să trăiesc purtând doar o mască de pocăită şi dacă moartea mă va surprinde în toiul unei vieţi prefăcute, oare voi avea parte de slava pe care a pregătit-o Hristos răscumpăraţilor Lui ? ” Bineînţeles că răspunsul îl ştiam deja: este imposibil să moştenesc cerul dacă eu nu-mi fac timp să păstrez legătura cu proprietarul cerului. Şi uite-aşa televizoru’ a deţinut controlul asupra întregii familii; …până într-o zi; în acea zi am spus cu voce tare ” Destul ! până aici ţi-a fost. De azi ‘nainte nu-ţi voi mai permite să-mi furi părtăşia cu Domnul meu” ; am luat cleştele şi am tăiat cablul după care am mers la biroul firmei de furnizare a serviciilor TV prin cablu şi am solicitat rezilierea contractului.
Nu regret nici o secundă că am luat această decizie. N-am pierdut nimic; da, absolut nimic n’am pierdut de când ne-am deconectat sufletele de la acest instrument, dimpotrivă, am văzut cu ochii aceştia de carne cum Dumnezeu a răsplătit acestă decizie binecuvântând familia mea în primul rând d.p.d.v. spiritual şi apoi în plan material. Acum pot să afirm cu toată convingerea că dacă moartea ar veni nu m-ar găsi purtând o mască ci m-ar găsi având gravat pe inima mea AUTENTIC; acum ştiu exact că dacă aş muri , pentru mine ar fi un câştig; …l-aş întâlni pe Preaiubitul sufletului meu; acum pot să afirm cu toată tăria ceea ce trăiesc, şi anume: dacă trăiesc , pentru Domnul trăiesc iar a muri e un câştig .
Poate că şi tu te confrunţi cu această bătălie spirituală şi poate că te regăseşti în expunerea de mai sus. Mă rog ca Dumnezeu să te întărească şi să-ţi dea puterea de-a lua o decizie înţeleaptă benefică sufletului tău. Ceea ce pot să-ţi spun sigur este că amânarea curăţeniei sufleteşti ne asigură iadul dar o decizie înţeleaptă favorabilă sufletului, cu siguranţă se ia înainte de moarte.
Citeste mai multe editoriale de Estela, Te astept in fiecare Duminica
