Pamantul se’odihneste de caldura verii ce abia trecu.
la fel ma odihnesc si eu la umbra aripilor Tale
de pacatele ce mi’au topit in suflet dragostea..Unde sa renasc decat in Tine?..
cum sa traiesc cu’adevarat decat prin Tine?
mi’e obosita mintea, inima, de’atatea ganduri fara sens,
de’atatea sentimente fara’o tinta’anume..Esti tot ce am nevoie pentru a trai cu adevarat,
si totusi Te’am respins de’atatea ori..
mai arata’mi mila inc’odat’
caci doar prin Tine pacea, fericirea le voi sti..
