Patru „viței de aur” la care suntem tentați să ne închinăm.
Bine, deci n-am citit niciodată cărțile lui David Platt. Și, sincer să spun nu știam despre ce era toată această agitație … până-n seara asta. Nu sunt sigur ce s-a întâmplat, pentru că am venit să „raportez” Conferința ca un blogger detașat, obiectiv, neparticipant, dar pe când Platt a terminat cu predicarea, Dumnezeu m-a adus pe genunchi, plângând. Vorbirea lui a fost destul de simplă, o predică cu patru puncte, bazată pe Exodul 32, despre capcanele slujirii pastorale, dar m-a îngenuncheat (și eu nu sunt pastor în acest moment al vieții mele). Deci ce s-a întâmplat?
Mai întâi, Platt, un tip simpatic, omul obișnuit, umil, rupt, păcătos și luptător, care se ridică doar cu o Biblie în mână și începe să propovăduiască. David a început mesajul, reamintindu-ne de câteva ori: „Sunt peste capul meu în fiecare domeniu al vieții mele. Viața mea de slujire este plină de atâtea slăbiciuni”. Apoi el a continuat să propovăduiască un mesaj care a fost presarat cu zel profetic, dar iată lucrul uimitor: n-am detectat de loc la el, nici o urmă de mînie sau de îngâmfare. De fapt, la fiecare etapă a mesajului său era pe punctul de a-l da lacrimile. Nu vreau să-l ridic în slăvi, dar acest tip mi-a amintit de un Ieremia al zilelor moderne, exudând sensibilitatea și adevărul dur în același timp.
Acum despre cele patru puncte ale mesajului său. Bazat pe Exodul 32, Platt a identificat patru „viței de aur” ale conducerii noastre (și, din nou, le-a declarat cu o integritate biblică, cu o simplitate de vorbire și cu atât de multă gingășie de inimă încât nu am putut argumenta la nimic din ce a spus) :
- 1. Am devenit lideri fără convingeri. Am creat o întreagă cultură a conducerii în care numele jocului este de a da oamenilor ceea ce vor. Dar Platt ne-a îndemnat că „Dumnezeu este mai interesat de sfințenia poporului său decât de succesul slujirii voastre”.
- 2. Am conceput mântuirea fără dedicație. Dar Hristos este vrednic de renunțarea noastră totală de sine.
- 3. Am fabricat o inchinare fără de umilință. Unde este zdrobirea de inima în închinarea noastră? Unde este umilința în închinarea noastră? Unde este strigătul lui Isaia despre „Vai eu sunt” în închinarea noastră? Dacă zdrobirea și umilința nu au loc în închinarea noastră, atunci Dumnezeu nu va avea nici un loc în închinarea noastră.
- 4. Am creat un Dumnezeu fara retribuție. Dar făcând acest lucru am redus și micșorat mila lui Dumnezeu și frumusețea crucii. Deoarece la cruce Isus a băut paharul retribuțiunii lui Dumnezeu. De aceea Isus a agonizat înainte să meargă la cruce.
Deci, întrebarea pentru noi nu este doar: „Care sunt vițeii de aur în cultura noastră sau în biserica noastră?” Aceasta este prima întrebare pe care trebuie să o întrebăm: „Care sunt vițeii de aur în inima mea și în abordarea mea de a conduce?”
articol de Matt Woodley pentru Christianity Today
Predica la Conventia Bisericilor Baptiste din Oklahoma in 2017
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
