Alergam in stanga si in dreapta, ne agitam pt orice fel de problema. Ne impovaram cu tot felul de greutati ca apoi sa ne plangem de starea noastra. Suntem vesnic nemultumiti de familie, societate, biserica, prieteni, de timpul in care traim. Ne lasam coplesiti de munca pana ajungem pe un pat de spital. Nu mai avem timp sa zambim, nu mai avem timp sa ne bucuram, nu mai avem timp sa plangem, nu mai avem timp sa ne traim viata. Uitam ca viata este scurta si trecatoare , iar intr-o zi vom muri. Da, si noi vom muri!!!
Am 33 de ani, nu ma prea gandesc la ziua cand se va intampla acest eveniment, dar stiu sigur ca va veni. Cand eram copil stateam si ma gandeam la cei din jurul meu si la ordinea in care vor parasi aceasta lume. Eram bucuros ca eu mai am mult de trait pe acest pamant. Odata cu trecerea anilor am realizat ca moartea nu respecta ordinea la care eu ma gandeam. A murit un copil, apoi un batran, apoi un tanar si tot asa. Ordinea nu este dictata nici de ani, nici de starea sufleteasca. Cineva acolo Sus are o alta ordine, are alte principii dupa care se ghideaza. Fiecare inmormantare din ultimii ani mi-a atras puternic atentia asupra faptului ca ziua de maine nu este a noastra. Ne culcam facand planuri pt urmatoarea zi, insa nu avem nicio certitudinea ca ne vom mai trezi a doua zi. Amanam sa ne petrecem timpul cu familia noastra ca doar avem timp suficient in viitor. Amanam sa ne pocaim de faptele noastre ca acum suntem prea tineri si nu avem timp. Insa uitam ca maine s-ar putea sa fie mult prea tarziu. Tot stresul, toata alergatura, sanatatea noastra si toate actiunile noastre pt o viata mai buna , dar fara de Dumnezeu. Vom ajunge la capat si ce vom lua cu noi? Poate cariera, dar stiu sigur ca dupa doua zile toti cei cu care am muncit i-si vor continua viata. Atunci poate amintirile cu familia mea. Care familie, cea pentru care nu aveam niciodata timp liber?
Ne place sau nu, toti vom sfarsi alergarea si vom parasi aceasta lume. Nu cred ca este important ziua cand se va intampla acest lucru, ci mai degraba starea sufletului meu din aceea zi . Ar cam fi timpul sa ne uitam putin la starea sufletului nostru si sa realizam ca va veni o zi cand si noi vom muri.
http://www. youtube. com/watch?v=Gz2HwsSFziw&feature=related
Trimite si altora linkul acestui articol:
Editorial scris de Marin Somai …© www.crestintotal.ro
Citeste mai multe editoriale de Marin Somai, Te astept in fiecare Joi
