MARTURII

Marturie Nelu Rusu

„M-am nascut in satul Orman, judetul Cluj. Sunt cel mai mic dintre cei 6 frati. Parintii mei erau oameni saraci. Tatal meu era paznic padurar si castigul lui era mai mult in bautura. Intr-o zi bause mai mult ca alta data si a adormit pe gramezile de lemne. S-a imbolnavit foarte rau si cum medicina pe atunci nu prea era asa avansata, boala lui s-a agravat si pana la urma l-a rapus.
A ramas doar  mama si noi copiii eram care eram mici iar impozitele si darile erau foarte mari, asa ca  saracia a devenit mai lucie. Eu pana la varsta de 6 ani eram imbracat cu o camasuta  lunga, ca un fel de rochita tesuta din canepa, asa de aspra ca nu mai era nevoie sa ma scarpin, ca ma scarpinau hainele ce le purtam.
Odata ma jucam pe malul vaii, unde isi topeau oamenii canepa si intr-un moment de neatentie am cazut in apa intr-un loc adanc. Copiii cu care eram nu ma puteau ajuta sa ies iar mie mi se ingreunase atat de tare hainele de apa ca imi era aproape cu neputinta sa ma tin la suprafata. La stigatele noastre a venit mama si m-a salvat. Am inceput sa plang si sa o rog pe mama sa-mi faca si mie ca si la ceilalti copii pantaloni. Asa am ajuns sa am si eu pantaloni.
Fiindca ne era foarte greu, un unchi de-al meu m-a luat ca sluga laudanduse ca ma va ingriji cum poate mai bine. Dar in marea lui grija ma trimetea  sa am pasc 4 vaci si ma ameninta ca daca cumva vor intra in porumbul altora, paznicii ma vor duce la Sfatul Popular si ma vor amenda iar el nu-mi va mai plati. Speriat de cele spuse de unchiu ma straduiam din rasputeri sa le pazesc cat mai bine, fugind toata ziua pe langa ele ca un catelus. Apoi la vremea plugului eram pus sa merg inaintea vacilor, sa le conduc, macar ca eram foarte mic, nu avea mila de mine. Nu eram scutit de nici o munca. Intr-o zi, obosit peste puterile mele, am scapat vacile, am cazut si ele au trecut peste mine. Ceva s-a intamplat atunci. Daca oameni nu au avut mila de mine, aceste animale le-a dat o lectie usturatoare; au trecut peste mine dar nu m-au atins nici cu o unghie. Parca calcau cu grija sa nu ma raneasca si cand a ajuns grapa in dreptul meu, unchiul plin de spaima le-a oprit. Unchiul abia atunci si-a dat seama ca sunt prea mic pentru o asa munca.
………………………………………..
Iarna a venit si duminica mergeam cu unchiul si matusa mea la biserica ortodocsa, unchiul fiind prim orator. Ma lasa in grija matusii el avand loc in strana. Matusa era prea ocupata cu privitul si masuratul celor ce intra in biserica, trebuia sa vada cum erau imbracati fiecare, asa ca eu ma tupili pe langa banci si ma urcai in balconul bisericii. In spatele diecilor era o usa falsa in perete iar pe pragul ei ingenuncheau fetele sa se roage. Baietii din spatele lor le intepau cu un ac ceea ce le faceu sa se intoarca sa vada cine le-a pricinuit durerea si atunci ei le sarutau. Eu ma intrebam mahnit: „Doamne, pentru ce se fac astfel de pacate in acest loc sfant?” Am facut o juruinta sa nu sarut nici o fata pana nu ma voi insura. Si am respectat aceasta juruinta pana la varsta de 24 de ani cand m-am casatorit.
………………………………………….
La 7 ani ca orice copil m-au dat la scoala. Directoarea intr-o zi ne-a tinut o lectie despre cum sa ne ferim de fulgere. Ne-a spus ca daca cumva ne prinde ploaia pe camp sa nu ne adapostim sub vreun copac sau tufe de lemn pentru ca exista pericolul sa ca sa fim trazniti. In mine a intrat o frica, ce ma temeam eu pana atunci sa vedeti acum. Pentru ca era o foamete mare in acea perioada, oameni din sat  mergeau in  Palatca si cumparau de acolo porumb, cate 20-30 de kg pentru o perioada de timp bun. S-a dus si mama mea si mi-a spus sa ma duc inaintea ei sa o ajut caci ea va veni cu trenul de dupa-masa. Trebuia sa ma duc in gara la Livada asa ca am pornit dis de dimineata si cand trenul a ajuns in gara atunci intram si eu in sat. Dar de nicaieri au aparut niste nori si a inceput sa se intunece cerul, sa tune sa fulgere. Atunci m-a cuprins o groaza si-o frica si macar ca mama nu era departe de mine, m-am intors repede si am inceput sa fug inapoi spre Orman, spre casa. Cuprins de spaima, spini de pe marginea drumului mi se pareau lupi care alergau dupa mine. Parul de pe cap mi se ridicase ca si la arici si intr-o jumatate de ora am alergat 6 km, lasand-o pe mama in gara cu desagii.
………………………………………………………………………..
Cam pe la vreo 8 ani mergeam deja la Biserica Penticostala din sat si am auzit eu acolo ca zicea predicatorul: „… sa nu va inchinati  dunmezeilor neamurilor, caci sunt chipuri cioplite!” De Boboteaza a venit popa Malinas cu crucea la scoala si a tot stropit cu apa sfintita peste copii si le dadea crucea sa o sarute. Eu m-am dat inapoi, mai inapoi pana am ramas ultimul. Atunci m-a intrebat: „ce-i cu tine?” Eu foarte sincer am zis ceea ce am auzit la Biserica de pocaiti, ca crucea este chip cioplit si eu nu o sarut. Atunci preotul a ridicat crucea si mi-a dat in cap cu ea. Am intrat sub scena pe care stateau profesorii, m-am prins de un picior  de la scena si nu m-au putut scoate de acolo. Preotul a spus ca nu-i nimic ca ma prinde el alta data si m-a prins. Preuteasa era invatatoare si intr-o zi a inlocuit-o. A pus graunte intr-un colt, m-a pus cu genunchii pe ele si in maini mi-a dat doua lemne sa le tin sus, dupa ce mi-a smuls bine urechile. Am stat ce am stat dar si mintea imi lucra: ce sa fac cum sa scap. Cand nu am mai putut sa stau am trantit asa de tare lemnele incat sa se auda in celelalte clase. Cand au venit ceilalti profesori sa vada ce s-a intamplat eu eram deja in banca. Preotul sa nu ramana pagubas m-a pus sa tin degetele unite iar el m-a lovit cu o cheie de bronz pana am crezut ca o sa-mi cada unghiile de durere. M-a amenintat ca nu ramane doar la atat, dar nu m-a mai putut prinde si-l ocoleam ori de cate ori imi iesea in cale.
Asa am luat eu drumul pocaintei din frageda pruncie. Multumesc lui Dumnezeu ca a pregatit acel preot sa ma alerge spre pocainta.

Marturie Pavel Valeria

citeste CLICK AICI si alte marturii a Pavel Valeriei

Cititor, ai si tu o marturie? astept sa o trimiti la adresa de email: crestintotal@yahoo.com

Va urma si alte parti reveniti in fiecare luni!

Related Articles

One Comment

  1. Cel ce zice despre el ca este pocait este vrednic de focul gheenei.Asta e mandrie curata.
    Pentru ca un preot s-a purtat un pic mai rau fata de un copil, sau pentru ca o matusa se uita dupa oameni in biserica…inseamna ca putem sa generalizam?Inseamna ca Biserica ortodoxa in intregul ei este plina de hoti,talhari si pacatosi? De ce oare uitati ca strabunii vostrii au fost ortodocsi? De ce nu va vedeti si voi starea de pacatosenie? TOTI SUNTEM PACATOSI si noi ortodocsi si voi neoprotestantii.Doar Dumnezeu este fara de pacat.

    Va propun un lucru pe care incerc sa il fac si eu din clipa asta…Doar cel care stie ca nu are pacat are voie sa ii condamne pe ceilalti. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: