Ne intoarcem la Domnul prin pocainta, frecventam o Biserica, ne schimbam vocabularul si gata am terminat. Aaaa facem fapte vrednice de pocainta, zicem noi, si acum putem sta linistiti sa asteptam revenirea Domnului. Insa, in comoditatea noastra nu mai vrem sa facem nimic pentru Domnul, ca am facut suficient. Si asa incet, incet, uitam pentru ce ne-am pocait si care este scopul pocaintei. Dar, toti ne consideram pocaiti si vrednici de Imparatia lui Dumnezeu. Mai nou multi din cei ce odata sustineau sus si tare pocainta, acum o considera o povara. Am uitat ca Dumnezeu a lasat pocainta la indemana noastra tocmai ca sa ne putem sfinti si a fi vrednici de Cer. Cat despre ingaduinta crestina si respectul credintei, nici nu mai incape vorba. Fiecare considera ca doar el are dreptate si ca detine adevarul absolut. Ne contrazicem cu ravna la prima ocazie ivita si discutiile noastre se transforma in niste dispute mai aprige ca cei din Parlament. Oare chiar au rost toate aceste discutii fara rost, in care fiecare incercam sa convingem pe celalalt ca noi avem dreptate si doar noi cunoastem secretul pocaintei? Oare nu ar fi mai bine sa ne pocaim noi, fiecare in partea lui, si sa ne acceptam asa cum suntem? Nimeni nu este perfect si nici nu vom fi, insa ingaduinta si respectul pentru fratele nostru trebuie sa fie primordial. Pocainta noastra se vede cel mai bine in faptele si in vorbele noastre. Prin vorbirea noastra s-ar putea sa devenim o pricina de poticnire pentru cei din jurul nostru si atunci cu siguranta ca nu vom vedea pe Domnul. Si daca vrem sa ne pocaim trebuie mai intai sa recunoastem cu totii ca suntem corigenti la aceasta materie. Corigenta aceasta se poate da pana in momentul revenirii Lui. Insa nu stim nici ora, nici ziua cand Mantuitorul nostru va reveni. Daca privim putin la cei din jurul nostru, vom vedea ca multi frati ai nostri sunt corigenti la acest capitol si chiar la mai multe. Dar nu mai este timp sa privim prea mult la ei, caci noi suntem in aceeasi oala cu ei. Este timpul sa facem fapte vrednice de pocainta noastra, iar vorbirea noastra sa fie dreasa cu sare. Fiecare din noi va da socoreala pentru fiecare cuvant spus fie la bucurie, fie la suparare. Haideti sa dam cu totii aceasta corigenta si impreuna sa asteptam revenirea Mielului. Ceea ce credem cu totii sa facem, iar ceea ce credem in mod diferit sa ne respectam si sa ne iubim unii pe altii. Eu zic sa ne pocaim astazi, maine s-ar putea sa fie prea tarziu.
Eu sunt corigent. Doamne te rog sa primesti pocainta mea si sa-mi dai putere sa-mi respect fratii si sa-I iubesc asa cum tu m-ai iubit pe mine. Doamne te rog ajuta neputintei mele. Amin
Trimite si altora linkul acestui articol:
Editorial scris de Marin Somai …© www.crestintotal.ro
Citeste mai multe editoriale de Marin Somai, Te astept in fiecare Joi
SPONSORI CLICK
Crestin Total recomanda :
