Mai asteapta… sau nu… plec! Mai asteapta! am strigat cu inima stransa de durere cand m-a chemat. As fi vrut sa mai arunc doar o privire in urma… Ah, cate lasam … dorinte si visuri, amintiri si lacrimi de bucurie… dar cate doruri ma chemau sa pasesc inainte, ma astepta rasplata pentru alergarea mea putin mai incolo, iar eu stateam pe loc si cu un ochi priveam inapoi, si cu celalalt inspre linia de sosire. Am ramas infiorata cand mi-am adus aminte de cuvintele Bibliei care spun „Vor fi semne în soare, in luna si in stele. Si pe pamant va fi stramtorare printre neamuri, care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor;oamenii isi vor da sufletul de groaza, in aºteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant; caci puterile cerurilor vor fi clatinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere si slava mare. Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri, sa va uitati in sus, si sa va ridicati capetele, pentru ca izbavirea voastra se apropie.(…) Tot asa, cand veti vedea intamplandu-se aceste lucruri, sa stiti ca Imparatia lui Dumnezeu este aproape.”… si brusc m-am trezit… dezastru dupa dezastru, cutremure, razboaie, catastrofe naturale si lumea… in culmea degradarii! Sa bata ceasul, oare, miezul noptii ? E oare ultima strigare inainte de sfarsit? Si m-am oprit cu un suspin de teama si confuzie… Dar… dar eu? Eu vreau oare sa plec de pe pamant? Cate lupte in viata asta… cate dureri si lacrimi, cate dezamagiri!Ah, acolo, sus, nu va mai fi nici teama, nici groaza, nici lacrimi, ci pace si fericire… si totusi, as mai vrea parca o clipa sa stau cu cei dragi ai mei, sa mai zaresc rasaritul de dimineata, sa mai iubesc, sa mai plang si sa adorm cu gandul ca maine va fi o zi noua! As vrea sa ma mai ridic iar dupa un esec, sa mai iert inca o data, sa vad lumea si sa ma pierd in imensitatea frumusetii ei… Dar, parca, ceva nu-mi da pace… si atunci inteleg ca, de fapt, viata trece si intr-o zi va trebuie sa plec, indiferent de cat as mai vrea sa stau aici… voi pleca si eu… si tu… toti! Sunt constienta ca nu conteaza cand pleci de pe pamant… ci cum pleci de aici… Oricat de mult iubesc viata asta, imi voi intinde mana si voi apuca vesnicia lasand totul in urma mea… pentru ca singurul lucru care dainuieste in mine este speranta ca intr-o zi ma voi intalni cu El! Imi ridic privirea catre ceruri, caci se aude strigarea Celui ce vine!Ii voi raspunde, caci eu sunt gata sa plec acasa!
Trimite si altora linkul acestui articol:
Editorial scris de Luta Anca…© www.crestintotal.ro
Citeste mai multe editoriale de Luta Anca, Te astept in fiecare Vineri
Crestin Total recomanda :
Kerigma.ro 
