Întalnirea care iti schimba viata!

Pace Florina draga,am citit editorialul tau ,este ziditor,l-am intalnitpe Isus cand viata mea doream o schimbare,nu stiu simteam nevoia de ceva nou in viata mea ,imi doream un suflet pereche ca sunt divortata de 20 de ani,sti mie imi plac noutatile si lucrurile noi,voiam ceva dar firesc binenteles ,pe atunci.Dar o voce mi-a spus ,nu acolo iti este locul intre cei rai si mincinosi, tu trebuie sa vi la Mine sa cauti adevarul, mi-a scos o fam de pocaiti in cale si de atunci ceva m-a tulburat si am riscat, eu sunt din fire mai curajoasa ma bag in toate sa aflu cat mai multe asa sunt eu ,apoi am devenit ascultatoare si m-am facut mica in fata Lui m-am vazut cat sunt de pacatoasa citind in Biblie .Mai tarziu dupa botez am devenit atat de indragostita ca am declarat la o partasie cu frati si surori ca m-am indragostit de Isus,radiam de fericire nimeni nu m-a facut atat de fericita ca EL,nu ma puteam dezlipi de Biblie de 5 ani o citesc zilnic,fac ce fac si o iau si mai citesc ceva si Domnul imi vorbeste cred ca daca cineva imi va lua Biblia voi muri fara ea,pot sa imi ia tot dar nu Biblia.Sa fi indragostita e un sentiment de copilas care are nevoie de mama sa tot timpul,pe care ii vedem mereu uitandu-ne in jur si cautand cu gurita lor dupa sanul mamei care il hraneste cu lapte sa creasca,dece sunt asa? pentru ca ei vor sa creasca .Asa suntem noi cu Biblia, adica cu Isus mereu cautam dupa hrana cea de toate zilele, laptele duhovnicesc sa crestem in credinta.Evident acum am crescut sunt fericita si viata mea a avut o intorsatura nu de 360 de grade ca altfel ma intorceam de unde am plecat, ci de 180 de grade adica sunt cu spatele la trecutul meu si caut sa ma dezlipesc total de el si stau cu fata la viitorul meu cu Isus si sa ma alipesc de El,prefer sa intorc spatele raului care ma tinea legata in lanturile faradelegi si sa stau cu fata spre cerul care imi da lumina si intelepciunea desavarsirii,privesc la desavarsire uitand tot ce a fost si pe toti prietenii care m-au dezamagit si acum inca mai sufar dezamagiri pentru cei din lumea crestina in care am crezut si ii vad cum cad si se intorc inapoi in lume si nu se pot dezlipi de ea ,nu isi dau seama ce pierd, treaba lor .Inca nu port o haina alba curata si sfanta, dar sper sa o primesc cand voi pleca la Domnul acasa,pentru ca inca nu mi-am sfarsit alergarea sa fiu vrednica de ea, port una roz cea a sperantei, asa m-am visat Mireasa dar cu rochita roz deschis, eu sper dar nu stiu cum va fi cand voi pleca, Domnul stie .Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa fim indragostiti de El mai mult decat oricine de pe acest pamant, sa purtam cununa mantuiri noastre si haina alba a neprihaniri noastre acolo in ceruri ,dupa sfarsitul calatoriei noastre pe pamant.Amin

Sora mea Monica, Dumnezeu sa va binecuvinteze!!! Asteptam sa scrieti un articol cu marturia Dvs pentru a-l posta in intregime ca si editorial!!! E minunat cum Dumnezeu ne schimba vietile si face din noi oameni noi, nascuti nu din carne si sange, ci din Dumnezeu!!!!

Fiti binecuvantata sora mea, si asteptam cu mare drag sa ne spuneti experiente cu Domnul prin care si altii sa fie intariti si ziditi asa cum Dvs ati fost prin acest articol!!! Va pup!! Harul si pacea sa va fie inmultite!!!!!!