Ma-ntreb de multe ori daca activam suficient credinta atunci cand e vorba de a intra in posesia promisiunilor lui D-zeu: “Cereti si vi se va da! Cautati si veti gasi! Bateti, si o usa vi se va deschide!”, “Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata, si s-o aiba din belsug!”, “Asteptarea celor neprihaniti nu va fi decat bucurie”, “Toate cararile Domnului sunt indurare si credinciosie, pentru cei ce pazesc legamantul si poruncile Lui.” etc.
Gasesc in ele atata incurajare in a ne apropia de El, oricare ar fi nevoia sau dorinta care anima sufletul, iar prin meritele Domnului Isus avem deplin acces spre ele!
Si totusi, e asa de greu in a te increde pur si simplu in El, mai ales atunci cand problema cu care te confruniti pare sa fie unica, nu are cine sa te incurajeze pt ca nu ai auzit de alte cazuri asemanatoare cu al tau si care sa fi fost solutionate optim, ba, mai mult, esti “rugat” sa te resemnezi de catre cei ce ar trebui sa te sustina, asteptand un deznodamant dezolant. Acestia din urma nu sunt nicidecum de condamnat pt atitudinea lor, ei doar atat pot sa ofere, dupa “masura credintei lor”.
Dar, de multe ori, Dumnezeu, in bunatatea si dragostea pe care vrea sa le reveleze, ingaduie ca problema care te apasa sa te determine sa cauti cu disperare un raspuns, sa nu te resemnezi cu solutii nesatisfacatoare si sa te “agati” cu toata puterea de El pentru a primi ajutor, dupa masura Harului Lui. Atunci singurele parghii pe care le mai poti manevra raman promisiunile Lui, si te intrebi: “oare ce se ascunde in ele?”
In urma cu trei ani, familia mea a trecut printr-o astfel de provocare, care ne-a pus in fata unei alegeri intre viata si moarte. Sora mea (27 ani) avea o tumoare osoasa la cap care ii crestea pe sinusuri intr-o forma foarte ciudata, ii scotea ochiul stang afara din orbita, urmand ca, daca era lasata sa evolueze, sa se infinga in creier, moartea lenta fiind ultima asteptare. Am fost consternati cu totii cand am aflat verdictul medicilor, care nereusindu-i doua operatii suportate doi ani la rand in Bucuresti, ne-a “lasat” sa cautam si alte solutii.
La inceput am fost “paralizati” de nedorita veste, eram dezorientati, confuzi, deplin deprimati. Personal, ma “uitam” catre Tatal Ceresc si taceam inaintea Lui. N-aveam idee de planul pe care-l avea cu noi in situatia asta, dar ma gandeam ca trebuie sa fie unul. Si, cunoscandu-I din experiente anterioare delicatetea, duiosia, sensibilitatea fata de simtirile mele personale desprinse din rugaciunile ascultate, care uneori imi “rasfatau” credinta, am indraznit din nou la Tronul Harului Lui:
“ te rog, Fa ceva pentru noi! daca e nevoie, Fa o minune! lucreaza cum Vrei, dar ajuta-ne!…., “ nu ne-ai adus pana aici ca sa ne lasi scufundati in groapa asta….”
Curand am aflat si de locul unde s-ar putea face operatia care i-ar fi garantat reusita: Hanovra – Germania. Pretul operatiei a fost fixat in jurul a 36 000 Euro.
Bucurie si intristare in acelasi timp: cum vom putea face rost de toti banii, si apoi, cum am putea restitui asemenea datorie?
Din nou am venit in fata Domnului pe baza promisiunilor Lui, si am cerut pur si simplu: “te rog, pe Tine nu Te depaseste problema asta! Asta-i nevoia pe care o avem acum!”
Biata noastra mama, incepea fiecare zi in lacrimi si plangea inaintea Domnului, schimband mai multe batiste odata.
Si, in fiecare zi venea cineva la noi cu o donatie de bani. Nu erau mereu multi, dar ne incuraja fiecare gest sa credem ca Domnul “muta munti si seca mari” pt noi sa ne vina in ajutor. Unii au promis ca ne vor ajuta dar n-au facut-o, iar altii de la care nici nu gandeam ca vom primi ajutor, ne-au surprins prin generozitate si bunatate. Unul dintre acestia a fost un fotbalist renumit, care ne-a trimis 16 000 Euro, dar ne-a rugat sa nu-i facem publicitate.
Si, asa strop cu strop, farama cu farama unite cu coplesitoarea suma care a venit ca un cadou nesteptat, in numai trei luni de zile s-au strans toti banii, iar in toamna aceluiasi an operatia a fost facuta cu succes.
Privind in urma, am realizat apoi toata gravitatea situatiei prin care am trecut si cat de dramatic ne-ar fi putut afecta, in special in privinta sanatatii subrede a parintilor; ce urat ne-ar fi putut impotmoli si ce sfarsit dezolant ar fi putut avea in lipsa ajurorului de Sus! Si tot ce am facut a fost sa cerem, cu o credinta intai firava, sfielnica, iar apoi intarita de ceea ce credeam despre caracterul Persoanei la care apelam, iar, in cele din urma, puternica, incredintati ca “ceea ce incepuse va duce la bun sfarsit”. Si Domnul S-a proslavit! S-a proslavit prin strangerea banilor dinaintea operatiei, iar apoi prin achitarea si unui rest de plata care aparea pe factura primita post-operatoriu de la clinica din Hanovra, unde apaream restanti cu circa 1700 Euro, S-a proslavit si prin ceea ce a lucrat in inima sorei mele care s-a schimbat foarte mult, ajungand sa aprecieze pana si stralucirea razelor de soare pe obrazul ei (a fost mult sensibilizata).
Ca incheiere, vreau sa transmit deplina incredere tuturor celor ce au nevoie de ea, in fata situatiilor surprinzatoare cu care suntem randuiti sa ne confruntam. Incredere in Cel ce ne-a dat promisiunile, dar si Cel ce le implineste in fapta. Tot ce face El e definit de Dragoste, si la El “nu se are in vedere fata omului”.
Ceea ce a facut pentru mine si familia mea, va face cu siguranta oriunde gaseste CREDINTA. De altfel, aceasta e si preocuparea Lui: “oare cand va veni Fiul Omului, va mai gasi El credinta pe pamant?”
scris de DJ ®www.crestintotal.ro
