Har si pace de la Domnul. Cu putin timp in urma am auzit o marturie care ma facut sa-mi pun si eu intrebari. Fratele respectiv, foarte indignat , povestea cat de bine ii mergea inainte de a se intoarce la Domnul si cum dupa pocainta toate ii mergeau prost. Inainte avea bani, avea masini, avea relatii peste tot si la service era super apreciat. Dar, dupa pocainta toate acestea s-au terminat. Si atunci, curios, ascult cum facea sa-I mearga atat de bine inainte.Deci, inainte nu avea moralitate se gindea doar la castigul propiu, chiar daca era vorba de escrocherie, facea bisnita cu masini , imprumuta bani cu dobanda si multe altele. Acum, zice el, nu mai poate sa faca toate aceste lucruri, il mustra constiinta, in loc sa mai ia dobinda pentru bani, acum se simte bine daca ii da fara sa ii mai ia inapoi, daca inainte cumpara masini foarte ieftin pentru a le putea vinde foarte scump, acum cand are un comparator in loc sa negocieze cit mai mult cu el, ii vorbeste de Dumnezeu si lasa din pret mai mult decat a cumparat-o, si ce este cel mai ciudat, toate acestea ii aduc cele mai multe bucurii. Si asa a ajuns sa nu mai aiba la fel de multi bani, iar prietenii nu il mai cauta pentru ca acum el le vorbeste de salvarea prin Isus. Si dupa ce povesteste toata povestea , Il lauda pe Dumnezeu si ii multumeste ca l-a salvat, apoi ii cere iertare pentru gandurile sale, zicand Doamne da-mi putere sa merg inainte fara sa mai cartesc.
Raman putin socat, a inceput asa de indignat povestea si a terminat-o plin de pocainta si bucurie. Acum ma intreb si eu, oare as putea sa ma pocaiesc la fel da repede de toate gandurile mele rele?
Oare ce folos ca m-am pocait, daca nu practic aceasta pocainta in fiecare zi din viata mea? Ce sa fac, iau Cuvintul Domnului, caut raspunsuri si citesc Luca 13:3, daca nu va veti pocai, toti veti pieri la fel. Dintr-o data inteleg de ce este asa de importanta pocainta. Dar ,acum ma intreb,,oare de unde vine pocainta?’’Continui sa caut si acest raspuns si gasesc urmatorul verset,, Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare,să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;’’ 2 Tim 2:24-26, inteleg ca pocainta este un dar de la Dumnezeu si ca noi trebuie doar sa-l acceptam. Imi amintesc ca si Mantuirea este prin har, adica un cadou tot de la Dumnezeu, iar apoi credinta este tot un dar de la Dumnezeu. Deci, Mantuirea, credinta si pocainta sint niste daruri de la Dumnezeu, pe care noi trebuie doar sa le acceptam si le vom avea. Bun, cand sa ma pocaiesc, la asta nici nu mai trebuie sa caut ca imi aduc aminte de versetul care spune ,,astazi daca aude cineva Cuvantul sa nu-si impietreasca inima’’
In mare stiam de toate aceste lucruri, dar acum parca sunt numai pentru mine. Oare m-am pocait degeaba? Realizez ca nu si cu toata convingerea ii multumesc lui Dumnezeu pentru chemarea pe care mi-a facut-o, pentru toate aceste daruri si ii cer sa le deschida in inima mea pentru ca pocainta mea sa fie una veritabila. Poate ar fi bine sa va puneti si voi aceasta intrebare si sa va raspunde-ti in mod personal, iar daca nu sunteti multumiti de raspunsul vostru,ganditi-va ce parere are Domnul de pocainta noastra? Haideti sa nu mai cartim si sa fim recunoscatori pentru Harul pe care il avem. Haideti sa ne traim pocainta cu toata bucuria si pacea Domnului. Multumesc Doamne pentru acest dar si promit sa-l practic in viata mea, cu ajutorul Tau, voi reusi.Amin
scris de: Marin Şomai
In fiecare joi un articol scris de: Marin Şomai
CITESTE MAI MULTE ARTICOLE DE MARIN SOMAI(CLICK AICI)
