Pare cât se poate de ciudat faptul că practici oculte, vechi de mii de ani, despre care am crede că ar trebui să fie cu totul uitate, iau acum în prag de secol XXI un avânt neîngăduit de mare şi, interesant, nu între triburile păgâne din Africa sau din America de Sud ci aici, în Europa civilizată, unde învăţătura creştină a fost semănată de aproape două mii de ani.
Ocultismul, “ştiinţa” pe nedrept numită astfel este o armă periculoasă în arsenalul Diavolului, prin care caută să creeze multor oameni impresia că ar putea pătrunde în realităţile invizibile spre a le cunoaşte. Desigur, nevoia de cunoaştere este o componentă intrinsecă fiinţei umane, iar atunci când ea este împlinită în mod legitim este o adevărată virtute. În creştinism însă, scopul nu scuză mijloacele. Nu putem folosi orice mijloace pentru a cunoaşte realităţile invizibile atâta timp cât Dumnezeu Creatorul a toate ne cheamă să-l cunoaştem pe El şi prin El să cunoaştem toate celelalte lucruri făcute de El.
Rămâne ca o filă neagră în istoria omenirii reletarea despre Adam şi Eva, primii oameni creaţi de Dumnezeu, care au încercat să ajungă la cunoaştere prin mijloace cu totul nepermise de Creator, fapt pentru care au avut atât de mult de suferit atât ei cât şi urmaşii lor.
Biblia, cuvântul sfânt al lui Dumnezeu are răspunsuri pentru fiecare căutător, iar pentru cei ce caută cunoaşterea realităţilor invizibile, pentru cei ce vor să pătrundă dincolo de ceea ce se vede, soluţia este una singură, Dumnezeu.
“Căci Domnul dă înţelepciune, din gura lui iese cunoştinţă şi pricepere” Prov. 2: 6
Este cât se poate de trist faptul că astăzi tot mai mulţi oameni ignoră oferta lui Dumnezeu şi caută să-şi satisfacă nevoia de cunoaştere prin mijloace oculte cum ar fi: spiritismul, magia, divinaţia sau satanismul. Sfânta Scriptură arată că aceste lucruri sunt mijloace folosite de Satan pentru a-i amăgi pe oamenii făcuţi să poarte în ei chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Am fost foarte neplăcut surprins când la biserica noastră un grup de părinţi au trimis o scrisoare în care chemau credincioşii să se angajeze la rugăciune pentru a cere protecţia lui Dumnezeu asupra copiilor lor care într-un fel anume erau pândiţi de pericolul implicării în grupuri care promovau satanismul, adică religia care îl are ca obiect al închinării pe însuşi Satan. Am înţeles atunci că satanismul este o realitate crudă ce se manifestă aici în imediata noastră apropiere.
Am constatat apoi că tot mai multe articole de presă atrag atenţia asupra pericolului pe care-l reprezintă mişcarea satanistă, care începe să-şi găsească casă bună în rândul tinerilor debusolaţi din ţara noastră. Aceleaşi articole prezintă şi produsele acestei religii cu care am fost pricopsiţi după 1989 şi aceste produse nu sunt altceva decât crime, violuri şi sinucideri. O întrebare legitimă ar fi următoarea: “Are cineva nevoie de o astfel de religie?” Orice om de bună credinţă ar răspunde negativ la această întrebare. Şi totuşi, din păcate flagelul acesta se întinde în mod îngrijorător în rândul tinerilor şi mai ales în rândul adolescenţilor.
Diavolul foloseşte tot felul de mijloace pentru promovarea religiei sale, însă datoria noastră, a creştinilor este aceea de a face ceva împotriva răspândirii acestui flagel. Biblia ne aminteşte că “noi nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” Efeseni 6: 12 Aşadar lupta noastră împotriva acestor lucruri trebuie să fie purtată pe genunchi, în rugăciune deoarece este o luptă spirituală.
De asemenea suntem chemaţi să-I avertizăm pe cei tineri împotriva pericolului satanist şi să le oferim întotdeauna alternativa lui Dumnezeu care “atât de mult a iubit lumea, încât a dat pe singurul său fiu, pentru ca oricine crede în el să nu piară ci să aibă viaţă veşnică.” Ioan 3:16
Articol scris de Nelu Filip
Citeste mai multe articole scrise de Nelu Filip CLICK AICI
