Poeziile de pe aceasta pagina nu sunt copiate de pe nici un alt site. Poeziile sunt primite de la autor. Ai poezii scrise de tine si vrei sa apara aici? Trimite poezia ta la adresa de e-mail: crestintotal@yahoo.com
POEZII SCRISE DE
 | Estera on Lazăr Gog la Elim |
 | tibi on Fi partener |
 | esty on Cortul Intalnirii la Zadareni … |
 | Video/poze si castig… on Premiantii muzicii crestine di… |
| Video/poze si castig… on Poze: Premiile crestine romane… |
Premiile crestine RO ↓↓
Filmul zilei ↓ acum online
SEMN DE ÎNTREBARE
Suntem prizionerii propriei nostre vieţi
Şi nu cunoaştem Calea, deşi o predicăm;
Nu ne-mbătăm de vin, dar trăim ca beţi
Cerem pe Înaltul pe care-L lepădăm.
Să ne-nţelegem viaţa, este lucru mare!
Căci Adevărul Lumii e strâns într-o cunună…
Tot ce trăim în viaţă poate fi eroare,
Iar adevărul nostru poate fi minciună.
Ape de amar bem în zile bune…
Orice întâmplare dă trepte şi testări;
Ziua bună-i răul cu bucurii nebune,
De nu cunoaştem Cartea, pierim în cugetări.
Ne suntem captivi nouă prin necredinţa noastră;
Omul a fost dat să-nveţe să discearnă!
Clipa roz de viaţă, e de fapt albastră,
Iară primăvara este mai mult toamnă.
DEPRESIE e-un vultur menit a te opri,
Când găsit-ai drumul care mult te spală
În timpul cel puţin ce-a murdărit A FI,
Ţinându-te departe de-a curăţirii şcoală.
FRICA ţi-e duşmanul!… Şi nu viaţa grea,
Ce a fost să-ţi fie pentru-a fi etern…
Nu sluji deci fricii şi luptă-te cu ea
Şi alungă răul în chipul cel mai ferm!
Fiecare pas este încă-o treaptă
Spre Împărăţia la care-ai fost chemat.
Supune-te mustrării, căci Judecata-i dreaptă
Şi nu te clătina când ştii ce-ai semănat.
TRĂDARE, DEFĂIMARE, POFTĂ, NEIERTARE
Din timpurile vechi au robit mulţimi…
Tu nu-ţi lăsa credinţa – scutul de salvare
Şi fii fericit în vremea când suspini.
Când iubeşti pe Domnul simţi împovărare…
Mare este premiul de ajungi la el!…
Drumul înspre VIAŢĂ e presărat cu sare
Şi ce dulce este drumul cel mişel!
Să nu stai vreodată bazat că eşti curat,
Sau să zici la alţii că legea ta e bună!
El nu e ca tine, iar Legea nu-i stigmat
Să o vezi prin semne şi să nu rămână.
M-AM NĂSCUT DIN NOU
o lacrimă de diamant
pe buze îmi răsare,
din orizontul meu pedant
tăcut şi în mişcare.
cuget nestins dintr-o căinţă,
am fost la ei zidar…
şi mi-am zidit a mea fiinţă
topindu-mă-n amar.
ce nu pot ei a înţelege,
e mintea mea avută
cu mii de taine dintr-o Lege,
rămasă neştiută.
n-am să opresc pe orişicare
să spun ce e nescris…
ci îi îndemn la o chemare
asemeni unui vis.
nu ştiu aici de mor, trăiesc,
ca zorii să-i apuc…
dar ştiu că drumul pământesc
mi-a dat suflet de prunc.
IUBIRE NEPĂMÂNTEANĂ
O clipă de tăcere mi se sfărâmă-n palmă,
Şi se aud cristale cum tremură în vânt…
O muzică de înger pe sunet de alamă,
Mi se strecoară-n cuget Lumina Lui de Sfânt.
CĂLĂTOR ÎNSPRE VEŞNICIE
Să simţi cum mori şi naşti din nou
E ca o filă de poveste!…
Primeşti o zi ca pe-un cadou,
Pe care-l ai… şi nu mai este;
Dureri în pianină surdă
Se contopesc prin sunet mut,
Din conversaţii dorul zburdă
Spre inimi ce l-au cunoscut.
Îţi vezi o pleoapă ce se zbate
Dintr-atât chin ce l-ai avut,
Dorind să-nvingi încă o moarte
Şi să trăieşti din ce-ai pierdut.
Te vezi rătăcitor prin note albe
A muzicii ce-o scrii necontenit,
La fel se scrie şi destinul clipei ce o soarbe
Te scrii pe tine şi poate n-ai simţit.
Renunţă să mai crezi că tot ce ai e-al tău!
Opreşte-ţi egosismul ce-arunci mult prea uşor,
Învaţă să iubeşti şi să spui NU la rău,
Accepta-ţi existenţa de simplu călător.
Să mori şi să te naşti din nou
Poate, e-o tragedie…
Numai murind trăieşti ca nou
Şi întru veşnicie.
Mi se înmoaie carnea şi oasele-mi vibrează,
Suflul meu îl simte, glasul se topeşte…
Inima tresaltă, iar trupul îmi dansează,
Învăluit de pacea care îl sfinţeşte.
Roteşte-n infinit pe lângă mine timpul
Vremuri fără număr şi fără nume-au fost,
A venit la mine aducând abisul,
Sădind în conştiinţa-mi iubire cu un rost.
Blesteme din pământ au ruginit destine,
Cu cât El te iubeşte, cu-atât cunoşti sfinţirea…
E lacrima durerii ascunsă în rubine
Şi drama existenţei ce cântă nemurirea.
Secunda se măreşte când vine iar sfârşitul,
Cosmic m-a născut iubirea Sa de lume…
N-am fost plecat vreodată, dar ştiu Infinitul,
Pe care l-am primit iubind al Său Nume.
Volum: IZVOARELE VIEŢII (2009)
Autor: ADINA-CRISTINELA GHINESCU
Eternitate…
Ma rog ,in casuta din turn
a inimii mele,
Trec cu Tine Isus,
pe sub Arcul de Triumf al Universului
Ma doare lipsa de lumina,
a celor din intuneric,
Si strigatul din zori,
a fiilor nenascuti vreodata.
Ma doare indiferenta lumii,
fata de jertfa vie.
Ma dor fatarnicia si minciuna,
Si-mi plang pacatul, intregii lumi
si ranile ce dor…..
In timp, furtuni se nasc,
si se sting in mine…..
Ma doare eclipsa totala , de dragoste
si iar urc sa ma rog,
in casuta din turn a inimii mele
si trec cu Tine Isus,
pe sub Arcul de Triumf,
al Universului
elena merin alexe Focsani
EPISTOLA CELOR NEIUBIŢI
Mai trece iarăşi un veac de suferinţă,
Ei sunt cei neiubiţi ce luptă în fiinţă;
Voi oameni, oare nu tânjiţi s-aveţi
În orice seri şi dimineţi,
Dragostea dată de căinţă?…
Tulburător privesc la cei trudiţi cum zac,
Ei sunt aceia îmbrăcaţi în sac;
Voi oameni, oare nu ştiţi ce e iubirea
Descătuşată din simţirea,
Acelora, care lumeşti nu se mai plac?…
Mai trece încă vreme de durere,
Ei sunt aceia care aici nu-şi fac avere;
Voi oameni, oare nu cunoaşteţi diferenţa
Dintre acei care-şi dau încă corijenţa,
Şi alţii clădindu-şi suflul ce nu piere?…
Numai un Dumnezeu este în noi, întotdeauna,
Pierzi zilele, una câte una;
Numai la viaţă-am fost chemaţi şi nu la moarte
Numai păcatul neiubirii ne desparte,
Răpindu-ţi clipele pân’ nu mai e niciuna.
IUBIRE NEPĂMÂNTEANĂ
O clipă de tăcere mi se sfărâmă-n palmă,
Şi se aud cristale cum tremură în vânt…
O muzică de înger pe sunet de alamă,
Mi se strecoară-n cuget Lumina Lui de Sfânt.
Mi se înmoaie carnea şi oasele-mi vibrează,
Suflul meu îl simte, glasul se topeşte…
Inima tresaltă, iar trupul îmi dansează,
Învăluit de pacea care îl sfinţeşte.
Roteşte-n infinit pe lângă mine timpul
Vremuri fără număr şi fără nume-au fost,
A venit la mine aducând abisul,
Sădind în conştiinţa-mi iubire cu un rost.
Blesteme din pământ au ruginit destine,
Cu cât El te iubeşte, cu-atât cunoşti sfinţirea…
E lacrima durerii ascunsă în rubine
Şi drama existenţei ce cântă nemurirea.
Secunda se măreşte când vine iar sfârşitul,
Cosmic m-a născut iubirea Sa de lume…
N-am fost plecat vreodată, dar ştiu Infinitul,
Pe care l-am primit iubind al Său Nume.
Volum: IZVOARELE VIEŢII (2009)
Autor: ADINA-CRISTINELA GHINESCU
DESĂVÂRŞIRE
Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foşnitul
Frunzelor ce cad, sau ce rămân…
Din anotimpul meu se scurge amăgitul
Mirajului cântat, pe care azi îngân.
Lângă ferestre albe văd păsări azurii,
Îmi zboară un oftat din dorurile multe…
Lângă ferestre, eu…cu ochii plumburii
Scăldată în lumină, dar cu aripi frânte.
Mă-ntorc la pragul meu ce nu l-am ocolit
Dincolo de el, îmi amintesc trăirea…
Să fi rămas acolo, nu am fost menit
Şi l-am păşit atunci când mi-am simţit venirea.
Vorbesc de două lumi ce eu am cunoscut;
În două nume fost-am, în ele amândouă…
Doar una am ales, sau poate ea m-a vrut,
Şi-am desluşit soarele când plouă.
Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foşnitul
Florilor ce sunt şi altora ce vin…
Din anotimpul meu născându-se doritul
Trăit strălucitor ce mă lasă plin.
MĂ ÎNTORC ACASĂ
Aud noaptea cum plânge,
Precum şi-al ei surâs…
Cu lacrimi ea mă unge
Şi lunec înspre vis.
Lumini de efemer
Dintr-un boem trecut
Mi-au dăruit mister,
Când eu nu l-am cerut.
Am învăţat, uitând, să fiu…
Când peste ape, timp şi piatră
Mă contopeam în ruginiu,
Născut din viaţă egolatră.
Printr-un sfârşit începem iar…
Destinul scris printre inele
Pe-acest pământ darnic şi-avar,
Ne poartă iarăşi înspre stele.
Volum: IZVOARELE VIEŢII (2009)
Autor: ADINA-CRISTINELA GHINESCU
Mă plec în faţa Ta regină
Motto:
De eşti căzut în suferinţă, sau poate trudit într-o căinţă, simţi nevoia să alergi spre Cineva; El nu se aseamănă cu nimeni. În acele etape de viaţă când te zbaţi, deşi de cele mai multe ori, nici tu nu ştii prea bine în ce… mângâiere simţi doar prin înfiere, printr-o reînnoire. Vei ieşi învingător din toate, doar dacă te vei prăbuşi în anume momente din acest zbor, numit viaţă… pentru a învăţa cu adevărat să zbori… spre Lumină.
Mă plec în faţa Ta regină,
Căzut, supus, smerit…
Lacrima mi-e plină
De cântec nesfârşit.
Mă dor braţele multe
Ce Te-au îmbrăţişat…
La fel, cuvinte frânte,
Ce le-am utilizat.
Mă plec în faţa Ta regină,
Mă plec aşa cum sunt…
Un timp mi-ai fost străină,
Dar, Te-am iubit din vânt…
Te-ai scris în inimi moarte
Ce au zăcut în mulţi…
De agonie aproape
Şi printre cei pierduţi.
Mă plec în faţa Ta regină,
Şi cad în mulţumiri…
Viaţa mi-e senină,
Pace în simţiri.
Fost-am un suflet mult iubit,
M-ai învăţat să zbor…
Printre căderi m-ai oţelit,
M-ai învăţat să mor…
Mă plec în faţa Ta regină,
Sunt tot eu, în alt chip…
Dar tu aceeaşi eşti: Lumină!
Cu care mă-nfirip.
volum: Şoptit de Dumnezeu
autor: Adina-Cristinela Ghinescu
sunt foarte deosebite si speciale aceste poezi…….simt o cercetare cind le citesc fiti binecuvintati de Isus
Salut.. Vreau sa scot un volum d muzica crestina.si a-si avea nevoie de poezii de chemare… Va rog frumos..si alte.ca pe parcurs mai fac si alte volume. Putdm vb pe mess.dak ma ajutati.. Id yosyf_bs .va multumesc.